INTERVIU Ce este democrația, pe înțelesul elevilor. Profesoara de istorie Daniela Samoilă: Democrația înseamnă să ai dreptul de a-ți exprima opinia fără frică, să participi la viața politică și să fii protejat de abuzuri

Profesoara de istorie Daniela Samoilă explică, într-un interviu acordat Edupedu.ro, ce este democrația, pe înțelesul elevilor. „Democrația este un sistem politic și social în care puterea aparține poporului și înseamnă să ai dreptul de a-ți exprima opinia fără frică, să participi la viața politică și să fii protejat de abuzuri”, spune Samoilă, profesoară la Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” din Râmnicu Vâlcea. Aceasta povestește că la ore organizează dezbateri cu elevii și jocuri de rol pe teme legate de democrație și comparații simple între „atunci” și „acum”.

• Interviul cu profesoara de istorie vine în contextul în care la alegerile prezidențiale din 4 mai 2025 liderul partidului extremist AUR, George Simion, a obținut o majoritate de peste 40% dintre voturi, iar pe locul al doilea, la o distanță de 20% s-a situat Nicușor Dan, candidatul pro-european.

„Democrația este un sistem politic și social în care puterea aparține poporului. Aceasta se exercită fie direct, prin participarea cetățenilor la decizii importante, fie indirect, prin reprezentanți aleși în mod liber”, a explicat profesoara de istorie Daniela Samoilă, de la Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” din Râmnicu Vâlcea.

Întrebată cum le explică la ore elevilor ce este democrația, profesoara Daniela Samoilă spune că: „elevilor le explic concret cum era România înainte de 1989 în comunism, facem comparații simple între «atunci» și «acum», pentru ca ei să înțeleagă clar diferențele și ce înseamnă o democrație. (…) Pierderea democrației ar însemna o întoarcere la un regim autoritar, în care drepturile fundamentale ar fi grav restrânse”, mai spune profesoara de istorie.

Uneori, profesoara Daniela Samoilă organizează dezbateri cu elevii la orele de istorie. Ei se pregătesc și se documentează pe o temă dată, alteori le propune joc de rol:

„Imaginați-vă că trăiți în România din 1985. Scrieți un jurnal de o pagină: ce faceți într-o zi obișnuită, ce mâncați, ce vedeți la TV, ce nu aveți voie să spuneți. Apoi, comparați cu o zi din viața voastră din 2025”, le propune profesoara.

• Amintim că programa școlară „Istoria comunismului în România”, introdusă ca disciplină obligatorie pentru clasa a XII-a și a XIII-a (seral) învățământul ideologizat, și valabilă din toamna lui 2025, prevede sugestii metodologice printre care și cele enumerate și aplicate de profesoara de istorie Daniela Samoilă în interviu.

De asemenea, chiar și la orele de istorie, profesoara le recomandă cărți elevilor, analizează împreună texte și „reflectează asupra impactului cenzurii asupra creativității și adevărului istoric”. În articol găsiți și recomandările profesoarei de istorie.

Redăm interviul integral cu profesoara de istorie Daniela Samoilă, de la Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab”, Râmnicu Vâlcea

Edupedu.ro: Ce este democrația?
Daniela Mihaela Samoilă, profesoară de istorie: Democrația este un sistem politic și social în care puterea aparține poporului. Aceasta se exercită fie direct, prin participarea cetățenilor la decizii importante, fie indirect, prin reprezentanți aleși în mod liber. Esențiale pentru democrație sunt respectarea drepturilor fundamentale ale omului, libertatea de exprimare, libertatea presei și separația puterilor în stat (legislativă, executivă și judecătorească). Într-o democrație, legile sunt făcute de reprezentanți aleși, aplicate de guvern și interpretate de un sistem judiciar independent, toate supravegheate de o societate civilă activă. Elevilor le putem explica că democrația înseamnă să ai dreptul de a-ți exprima opinia fără frică, să participi la viața politică și să fii protejat de abuzuri.

Democrația este un sistem politic în care suveranitatea aparține poporului, iar autoritatea guvernamentală este legitimată prin participarea liberă și egală a cetățenilor. Conform definiției clasice oferite de Abraham Lincoln, democrația este “guvernarea poporului, prin popor și pentru popor” (Lincoln, 1863).

Edupedu.ro: Cum arăta România înainte de 1989? Cum explicați elevilor că România este acum o țară democrată?
Daniela Mihaela Samoilă, profesoară de istorie: România, înainte de 1989, era o dictatură comunistă sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, caracterizată prin centralizarea puterii, cenzura presei și limitarea severă a libertăților individuale, libertatea de exprimare era inexistentă, economia era controlată de stat, iar viața oamenilor era marcată de lipsuri și frică. De exemplu, în 1987, muncitorii de la Brașov au fost brutal reprimați pentru că au îndrăznit să protesteze împotriva regimului. Astăzi, România este o democrație în care cetățenii au dreptul să protesteze liber, iar presa poate critica deschis guvernul, demonstrând o schimbare fundamentală de sistem politic. România este o democrație deoarece cetățenii aleg conducătorii prin vot liber, există pluralism politic, justiția este independentă, iar drepturile fundamentale sunt garantate.

Elevilor mei le explic concret cum era România înainte de 1989 (în comunism), facem  comparații simple între „atunci” și „acum”, pentru ca ei să înțeleagă clar diferențele și ce înseamnă o democrație.

1. Nu aveai voie să spui ce gândești.

Dacă criticai conducerea, riscai să fii urmărit, anchetat sau chiar arestat. Era frică să vorbești liber, chiar și în familie.

2. Exista un singur partid politic.

Toți erau obligați să susțină Partidul Comunist. Alegerile erau doar de formă – toată lumea „vota” același candidat.

3. Nu aveai acces la informații libere.

Exista doar un singur program TV, controlat de stat. Tot ce vedeai era propaganda despre cât de „bine” trăim.

4. Viața de zi cu zi era grea: se stătea la cozi pentru pâine, lapte, carne, nu aveai căldură în case, curentul era oprit des, se dădea apă caldă doar câteva ore pe săptămână.

5. Nu puteai călători în străinătate.

România este o țară democratică pentru că:

1. Puterea aparține poporului – cetățenii aleg președintele, parlamentarii și autoritățile locale prin vot liber;
2. Există mai multe partide politice, iar oamenii pot alege pe cine vor;
3. Avem libertate de exprimare – putem critica guvernul, putem publica în ziare, vorbi la televizor sau pe internet;
4. Legea este aceeași pentru toți, iar instituțiile sunt separate (Parlament, Guvern, Justiție);
5. Oamenii pot protesta, pot înființa asociații sau organizații fără a fi persecutați.

Un exemplu simplu pentru elevi: Înainte de 1989, dacă spuneai ceva rău despre Ceaușescu, riscai să fii arestat. Azi, dacă nu îți place un politician, poți spune asta public, poți merge la protest și, mai ales, îl poți sancționa prin vot.

La orele de istorie le propun un joc de rol: „Imaginați-vă că trăiți în România din 1985. Scrieți un jurnal de o pagină: ce faceți într-o zi obișnuită, ce mâncați, ce vedeți la TV, ce nu aveți voie să spuneți.” Apoi, comparați cu o zi din viața voastră din 2025.

Edupedu.ro: Ce ar însemna pentru România pierderea democrației?
Daniela Mihaela Samoilă, profesoară de istorie: Ar însemna dispariția alegerilor libere, cenzurarea presei, lipsa libertății de exprimare, control politic asupra justiției, represiunea opoziției și încălcarea drepturilor fundamentale. Ar afecta grav nivelul de trai, libertatea personală și poziția internațională a României.

Putem să aruncăm o privire asupra scenariilor istorice și apoi putem trece la semnele actuale care ar putea sugera riscuri pentru democrație în România.

1. Scenariu istoric – România în perioada comunistă (1947–1989)

După abdicarea regelui Mihai în 1947, România a intrat sub un regim comunist totalitar. În acea perioadă: alegerile erau formale, fără opțiuni reale, libertatea presei și de exprimare nu exista, opozanții regimului erau persecutați, închiși sau chiar executați, economia era planificată centralizat și a dus la penurie și sărăcie, teroarea Securității menținea populația într-o stare de frică permanentă.

Aceasta e o lecție clară despre cum arată pierderea democrației în practică.

2. Semne actuale care pot indica un risc democratic

Fără a afirma că România este în prezent în pericol iminent, anumite tendințe pot fi semnale de alarmă: atacuri politice la adresa justiției prin tentativele de a limita independența magistraților sau de a controla numirile în justiție, slăbirea presei independente prin presiuni  financiare sau politice asupra redacțiilor incomode, populism și naționalism excesiv prin promovarea unor discursuri care pun în pericol minoritățile sau instituțiile europene, scăderea participării civice manifestată prin apatia față de vot sau față de proteste încurajează consolidarea puterii în mâinile câtorva.

Pierderea democrației ar însemna o întoarcere la un regim autoritar, în care drepturile fundamentale ar fi grav restrânse. Istoria recentă a unor state precum Belarus sau Rusia, unde presa este controlată de stat, iar protestele sunt reprimate violent, arată cât de fragilă poate fi libertatea. Pentru România, aceasta ar putea însemna pierderea statutului de membru al Uniunii Europene și izolarea economică și politică.

Edupedu.ro: Ce înseamnă să fii liber?
Libertatea înseamnă să poți alege ce gândești, ce spui și ce faci, fără frică, respectând libertățile celorlalți. Unui elev care mă întreabă „ce înseamnă să fii liber?” i-aș răspunde:

• Ești liber atunci când poți gândi, vorbi și trăi cum vrei, fără frică, dar cu respect față de ceilalți.

• „Libertatea este spațiul dintre dorințele tale și limitele altora – iar felul în care folosești acel spațiu spune cine ești.”

Libertatea e un cuvânt-cheie care poate părea simplu la prima vedere („pot face ce vreau!”), dar în spatele lui stau mai multe dimensiuni care se completează – și uneori se contrazic – între ele. Iată cum le-aș explica elevilor:

1. Libertatea ca spațiu de mișcare (libertate „negativă”) Idee-cheie: Să nu fii împiedicat.

Exemplu: Dacă nimeni nu îți interzice să citești o carte sau să călătorești, ești „liber” în sensul că nu există obstacole externe (legi, bariere fizice) între tine și acțiunea ta.

2. Libertatea ca putere de a deveni (libertate „pozitivă”)

Idee-cheie: Nu doar lipsa constrângerilor, ci și capacitatea reală de a-ți împlini potențialul.

Exemplu: Educația. Faptul că ai dreptul la școală nu înseamnă automat că ești liber să îți formezi o carieră dacă nu ai resurse, sprijin sau sănătate.

3. Libertatea interioară

Idee-cheie: Chiar și fără lanțuri exterioare, poți fi prizonierul propriilor frici, dependențe sau prejudecăți.

Exemplu: Cineva care nu îndrăznește să vorbească la oră de teamă că se va face de râs nu e complet liber, deși profesorul îl încurajează.

4. Libertatea și responsabilitatea

Idee-cheie: A fi liber nu înseamnă „fac ce îmi trece prin cap”, ci „îmi asum consecințele a ceea ce fac”.

Exemplu: Libertatea de exprimare îți permite să critici, dar nu te justifică să calomniezi; răspunzi legal și moral pentru efectele cuvintelor tale.

5. Libertatea ca proces, nu ca stăpânire definitivă

Idee-cheie: Nu bifăm „am atins libertatea” și gata. Viața ne pune constant în fața unor noi limite și a negocierii dintre liberul arbitru și reguli.

Exemplu: Un adolescent resimte regulile casei ca pe o restricție; adultul de mâine își va impune singur reguli (program de lucru, buget), descoperind alt fel de libertate.

Edupedu.ro: Aveți și dezbateri la ore pe tema comunismului sau a democrației? Cum decurge o astfel de oră?
Daniela Mihaela Samoilă, profesoară de istorie: Da, organizăm frecvent dezbateri pe teme precum „Este democrația cel mai bun sistem politic?” sau „Poate o societate să prospere fără libertate?”. Elevii primesc teme specifice, cum ar fi analiza unor texte cenzurate din perioada comunistă sau studierea protestelor din 1989, și sunt încurajați să-și susțină argumentele cu date istorice și exemple din literatura română sau internațională. Aceste ore pot fi foarte interactive și educative. Iată cum decurge, de regulă, o astfel de oră de dezbatere:

Stabilirea temei: Profesorul propune din timp un subiect clar, de exemplu:

„Comunismul a avut efecte pozitive asupra societății românești.”

„Libertatea individuală este mai importantă decât egalitatea economică.”

Pregătirea elevilor

Elevii primesc tema cu câteva zile înainte și sunt împărțiți în echipe: pro și contra. În acest timp: Fac cercetări (individual sau în grupuri). Consultă surse istorice, articole, documente, interviuri.Își pregătesc argumentele și contraargumentele.

Edupedu.ro: Cum abordați la clasă subiectul cenzurii în literatură și în mediul cultural din perioada comunistă?
Daniela Mihaela Samoilă, profesoară de istorie: Trebuie abordat cu echilibru, pornind de la exemple concrete, explicând efectele cenzurii (sărăcirea culturii, manipularea publicului, auto-cenzura). Discuțiile trebuie să stimuleze gândirea critică și să conecteze trecutul cu prezentul, arătând cât de importantă este libertatea culturală.

Discutăm despre autori precum Marin Preda, al cărui roman „Cel mai iubit dintre pământeni” a fost cenzurat pentru descrierea brutalității regimului, și Ana Blandiana, ale cărei poezii au fost interzise pentru că exprimau speranță și libertate. Elevii analizează aceste texte și reflectează asupra impactului cenzurii asupra creativității și adevărului istoric.

Printre cărțile pe care le recomand elevilor:

 „Între linii” – Corneliu Coposu (interviuri) care oferă o imagine clară a vieții unui om politic vertical, fost deținut politic.

“Binecuvântată fii, închisoare” – Monica Lovinescu, mărturii literare și filozofice despre experiența totalitarismului și exilului.

 “Cu Dumnezeu în subterană” – Richard Wurmbrand, una dintre cele mai tulburătoare mărturii ale unui om torturat pentru credință, a fost tradusă în zeci de limbi, a avut un impact internațional enorm.

„Fenomenul Pitești” – Virgil Ierunca, descrie în detaliu cel mai brutal program de „reeducare” din lagărele comuniste, esențială pentru a înțelege teroarea psihologică aplicată de Securitate.

„Sfinții închisorilor” – Ioan Ianolide, mărturii despre viața spirituală în închisoare, prezintă figuri ca Valeriu Gafencu și alți deținuți transformați în simboluri morale.

„Am făcut Jilava pe jos” – Elisabeta Rizea (interviuri), povestea ei de viață, spusă simplu, dar cu o forță morală extraordinară.

Edupedu.ro: Care sunt câteva dintre personajele marcante ale democrației românești?
Daniela Mihaela Samoilă, profesoară de istorie: De-a lungul istoriei au existat foarte mulți oameni politici care au pus bazele democrației, între care amintesc pe Ion C. Brătianu, a pus bazele democrației constituționale (Constituția din 1866), Mihail Kogălniceanu, a promovat drepturile omului și libertatea presei, Iuliu Maniu: a luptat pentru democrație parlamentară în perioada interbelică, Regele Mihai I, simbol al rezistenței împotriva dictaturii și al demnității.

Printre personalitățile marcante se numără Corneliu Coposu, lider al opoziției anticomuniste și președintele Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), care a petrecut 17 ani în închisorile comuniste pentru convingerile sale democratice. 

Ion Rațiu, o altă figură importantă, a militat pentru libertatea românilor din exil și a devenit un simbol al luptei pentru democrație prin discursul său celebru din 1990, în care a subliniat importanța dreptului de a avea opinii diferite. 

Ana Blandiana, poetă, a avut o poziție critică față de comunism în operele sale. După 1989, a fost una dintre vocile cele mai clare pentru „memoria comunismului” și condamnarea crimelor regimului. A fondat alături de soțul ei, Romulus Rusan, Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet.

Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, jurnaliști, scriitori, colaboratori Radio Europa Liberă.  Din exil, au fost voci esențiale în informarea și susținerea rezistenței anticomuniste din România. Emisiunile lor erau ascultate în secret de milioane de români. Nu trebuie uitați nici: Valeriu Gafencu, Richard Wurmbrand, Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Paul Goma, Doina Cornea etc…

Acești oameni au plătit scump pentru opoziția lor: au fost închiși, exilați, urmăriți sau marginalizați. Dar moștenirea lor morală și civică rămâne esențială pentru memoria democratică a României.

Acești oameni – unii cunoscuți, alții uitați – formează coloana vertebrală morală a României postcomuniste. Prin suferințele lor, au apărat libertatea, credința și demnitatea umană într-un timp de întuneric”.

Citește și:

Clarificări absolut necesare de termeni istorici: suveranitate și suveranism – Mihai Manea, președintele Asociației Profesorilor de Istorie

Ce este iliberalismul? Președintele Asociației Profesorilor de Istorie, Mihai Manea: Este o ideologie care cultivă teme false, exagerate, ideea că „poporul își ia soarta în mâini”. Un președinte extremist ar îndrepta România către iliberalism, care este un pericol

Suveranismul, explicat tinerilor de rectorul Universității din București, Marian Preda: Suveranitatea este o caracteristică trecută în Constituție / Când abordarea e excesivă, să fim suverani față de ce? Față de fondurile europene,  față de piața muncii din Europa?

INTERVIU Ce este extremismul? Profesoara de istorie Iuliana Căplescu: Unii părinți le spun copiilor să-și întrebe profesorii diriginți sau pe noi, cei de istorie. Ne onorează încrederea / Extremismul nu poate aduce pacea. Este un fapt, nu o opinie

INTERVIU Un președinte extremist înseamnă sfârșitul democrației – avertizează Mihai Manea, președintele Asociației Profesorilor de Istorie: Este halucinant că 40% dintre românii care au mers la urne au votat un candidat suveranist

INTERVIU Legionarismul explicat pe înțelesul elevilor de profesoara de istorie Iuliana Căplescu, de la Colegiul Național „Matei Basarab” din București

„Legionar” a fost cel mai căutat cuvânt de către români, pe DEX online, în noaptea alegerilor

INTERVIU Extremismul explicat pe înțelesul elevilor de profesorul de istorie Mihai Manea, președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România

INTERVIU Ce este xenofobia / Csaba Asztalos: Xenofobia este o formă de ură împotriva altor persoane, de regulă împotriva străinilor. Societatea e extrem de tensionată, nici nu mai ajungem să încercăm să îl convingem pe celălalt de ce credem noi, ci îl facem prost, direct

Csaba Asztalos, președintele Consiliului pentru Combaterea Discriminării: Valorile creștine nu permit xenofobia, nu acceptă intoleranța. Cultele au obligația să oprească și să prevină manipularea prin aceste argumente religioase

INTERVIU Cătălin Raiu, lector universitar în Științe Politice, cu studii în teologie: Este o problemă modul în care e predată teologia în Facultățile de teologie. Se creează un fel de analfabetism în privința culturii politice și ai preoți care desconsideră virtuțile democrației / Ideea mea de reformă: cursuri pentru studenții teologi despre modul în care funcționează democrația, ce este libertatea religioasă, dialogul inter-religios

Profesorul de Istorie Mihai Manea: Din intelighenția românească interbelică – cazul lui Nae Ionescu, ideolog al Mișcării Legionare, care a fost demis și din funcția universitară