Profesorul de Istorie Mihai Manea: Din intelighenția românească interbelică – cazul lui Nae Ionescu, ideolog al Mișcării Legionare, care a fost demis și din funcția universitară

Trăim o epocă în care avântul extremei drepte și a radicalismului în România, indiferent de numele purtat – neolegionarism, suveranism, apologia fără perdea a Mișcării Legionare, tendința fățișă de a readuce în prim plan sau a „albi” personalități ale dreptei românești interbelice, este la modă. Majoritatea concetățenilor noștri privesc cu uimire, ca să nu zicem cu reală stupoare, dar, chiar și cu indiferență această realitate, care a izbutit lent în România.

Într-un moment în care extrema dreaptă românească nu a cunoscut un avânt mai mare precum în ultimii 80 de ani, elevii nu învață suficientă istorie în școală sau o învață trunchiat, instituțiile statului nu-și îndeplinesc decât insuficient misiunea încredințată, aceea de a menține cadrul democratic al societății românești, iar, măsurile legislative – de exemplu faimoasa Ordonanță de Urgență (OUG) Nr. 31/2002, modificată parțial în 2015, Privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, nu sunt aplicate decât timid și parțial, bilanțul este destul de tragic, ca să nu zicem chiar sumbru.

Este un adevăr susținut de numeroase argumente că în anii interbelici, România a trăit, o stare generalizată de insatisfacţie pentru mulți, care ţinea de idealismul vârstei tinere, de limitele României în epocă, dar şi de locul propriu-zis al tinerilor, care se considerau mulți, marginalizați în societate. Mircea Eliade numea deseori pe acești tineri „huligani“, adică tineri care înţelegeau să nu mai respecte normele de viață existente. Într-un atare context istoric au fost intelectuali atrași de Mișcarea Legionară și de liderii acesteia și care au susținut mai deschis sau mai voalat ultranaţionalismul și misticismul religios. Întrevăzută ca o contrapondere la influenţele bolşevismului din Rusia, Mişcarea Legionară din România i-a atras pe cei mai importanţi reprezentanţi ai intelectualităţii din perioada interbelică. Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica şi Nae Ionescu sunt doar câteva dintre numele mari ale culturii româneşti asociate cu doctrina legionară.

Trecutul deschis sau mascat legionar al unor nume grele ale literaturii şi spiritualităţii româneşti din epoca interbelică a stârnit patimi de-a lungul timpului,  unii declarând că asocierea unor nume, precum Mircea Eliade cu Corneliu Zelea Codreanu este o blasfemie, alții, din contră, devenind avocații ideilor menționate.

Nae Ionescu, zis și „Profesorul”, a jucat în epocă un rol important. Născut în 1890, la Brăila, a urmat studiile școlare de început – primare, gimnaziale, liceale în urbea natală. În anii tinereții a fost prieten cu Panait Istrati, a cochetat cu socialiștii și republicanii. A urmat cursuri de litere și filosofie la Universitatea din București. În pragul Primului Război Mondial a studiat în Germania, pentru doctorat. Studiile au continuat în 1919, când și-a susținut doctoratul la Universitatea din München. A urmat o carieră universitară la București, fiind profesor la multe dintre personalitățile culturii românești interbelice, precum: Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Petre Țuțea, Mircea Vulcănescu.

Activitatea sa publicistică a fost extrem de diversă în ziare, periodice, cursuri universitare, etc. Din mai 1926 N. Ionescu condus ziarul Cuvântul, la care au colaborat și nume cunoscute: Emil Cioran, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian etc. Concepția sa filosofică a fost numită trăirism, o variantă românească a „vitalismului” german, care a reunit elemente mistice și teologice din tradiția ortodoxă, focusată pe preponderența trăirii asupra intelectului. Prin intermediul ziarului Cuvântul, el s-a implicat în viața politică, susținând inițial doctrina țărănistă, apoi ideea unei „monarhii organice” (reprezentate de regele Carol al II-lea), iar, din vara anului 1933, s-a îndreptat spre fascism și Mișcarea Legionară. Scriitor şi filosof cunoscut, Ionescu este descris de discipolul său, Mircea Eliade, „ca un logician, făcea cursuri de filozofie ştiinţei şi îşi trecuse teza de doctorat cu o problemă de matematică”. La sfârşitul anului 1933, ziarul Cuvântul a fost închis, iar Nae Ionescu arestat şi întemniţat la Jilava. A fost eliberat câteva săptămâni mai târziu, după alegeri.

Filosof, logician, profesor, extrem de complicat și sofisticat, Nae Ionescu a reținut atenția rubricilor de scandal din gazetele din perioada interbelică. În epocă au circulat povești admirative despre cămășile, pardesiele, șepcile și batistele lui. Despre automobilul marca Maybach, pe care și l-a comandat în Germania și despre vaporetele de la Balcic. Despre senzaționala vilă de la Băneasa și, mai ales, despre cuceririle sale feminine răsunătoare.

Se pare că „Profesorul”, a jucat un rol politic important pe lângă regele Carol al II-lea, fiind un factor de legătură între monarh și Mișcarea Legionară. Deteriorarea relației dintre Carol al II-lea și Mișcarea Legionară a dus la arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul organizației, care a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru înaltă trădare. Totodată, au fost arestați și alți membri și simpatizanți ai conducerii Mișcării, inclusiv Nae Ionescu, care a fost demis și din funcția universitară. A fost încarcerat la penitenciarul de la Miercurea Ciuc, fiind eliberat după asasinarea lui Codreanu. În acelaşi an, a fost este arestat din nou, eliberat în martie 1939 şi arestat apoi, din nou, până în iarna anului 1940. În martie 1940 a decedat în urma unei crize cardiace.

După transformările din 1989, istoria națională a intrat într-un proces de reconsiderare, de repunere a adevărului, cât reprezintă acesta la locul său. Publicarea de lucrări scrise – monografii, bibliografii, culegeri de surse istorice, etc., ridicarea de monumente, unele pe grabă, fără o analiză prealabilă a făcut ca multe lucruri să fie puse în discuție. Antecesorii noștri trebuie priviți permanent în contextul generator al epocii lor, cu părțile lor bune și rele, dar, într-un spirit critic, cu respectarea strictă a prevederilor legale și cu evitarea permanentă a dezvoltării unui cult comemorativ, acolo unde nu este nevoie, dat fiind trecutul extremist.

_________

Despre autor:

Mihai Manea este profesor de istorie, doctor în istoria relațiilor internaționale si studii europene, autor de lucrări științifice, metodice și articole în periodice, membru al Comisiei Naționale de Istorie, președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România (APIR – Clio).

Citește și:

Brăila s-a transformat într-un adevărat loc de cult memorial pentru ideologul mișcării legionare, avertizează Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel

G4Media – Ordonanța de urgență 31/2002 – o lege neaplicată timp de aproape 23 de ani în timp ce în România s-a consolidat extrema dreaptă