„Doctorandul și conducătorul sunt răspunzători în egală măsură pentru fraude”, iar Academia Română va cere oficial Ministerului Educației modificarea legislației pentru ca și profesorii coordonatori de doctorate să fie sancționați în cazul plagiatelor, o dată cu studenții lor. Anunțul a fost făcut de noul președinte al Academiei Române, Marius Andruh, în cadrul unui interviu acordat Edupedu.ro. „Este necesar să intervenim din nou, pentru ca sistemul să funcționeze bine”, a declarat Andruh, care a fost primul oficial român care a constatat și declarat public, din funcția de președinte al CNATDCU, că premierul de la acea vreme, Victor Ponta, a plagiat în teza sa de doctorat.
Într-un interviu acordat Edupedu.ro la o zi după ce a fost ales în funcția de președinte al Academiei Române, Marius Andruh a indicat către următoarea problemă „care, deocamdată, se strecoară fără consecințe pentru cei care sunt răspunzători: și aici mă refer la conducătorul de doctorat. N-o să vedeți măsuri luate împotriva conducătorilor de doctorat care au teze cu plagiate sau cu inconsistențe grave științifice. În opinia noastră, formulată de multe ori la Ministerul Educației și Cercetării, am zis că doctorandul și conducătorul sunt răspunzători în egală măsură pentru fraude, dacă aceste fraude există bineînțeles”.
„Academicianul Mircea Dumitru este președintele CNATDCU și el are de asemenea o acțiune intransigentă față de astfel de situații. Deci împreună se poate relua această ofensivă împotriva imposturii în cercetare și în doctorat”, a întărit Marius Andruh.
Întrebat dacă ministrul acuzat de plagiat al justiției, Radu Marinescu, avea ce să caute luni la Academia Română la aniversarea a 160 de ani de existență a instituției, noul președinte al Academiei, Marius Andruh, a răspuns: „Cred că un pic de decență ar fi fost mai potrivită”.
INTERVIUL integral acordat Edupedu.ro de către noul președinte al Academiei Române, Marius Andruh:
Rep: Sunteți primul oficial care a constatat și anunțat verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice: ați avut curajul să spuneți că Victor Ponta, premier atunci, a plagiat, în aceeași zi în care ministrul său a desființat prin reorganizare CNATDCU, instituția pe care o conduceați. În prezent, legislația care reglementează soluționarea plagiatelor este atât de încâlcită, încât de la promulgarea ei în 2023 nu a mai existat niciun caz notoriu sancționat în vreun fel, chiar dacă sunt comisii universitare care au luat decizii. Avem cazurile Bode, Marinescu, Ciucă – toate în coadă de pește. Care este atitudinea dvs, ca președinte al celui mai înalt for științific și cultural al României, cu privire la confuzia legislativă care stopează în prezent verdictele de plagiat?
Marius Andruh: Nu este bine, pentru că politicienii ar trebui totuși să respecte ceea ce spun comisiile specializate și membrii Academiei Române care sunt implicați. Vocea Academiei Române trebuie ascultată, vocile profesorilor care fac parte din astfel de comisii trebuie să fie ascultate. Există întotdeauna tertipuri care se strecoară în legi, din păcate. Momentul acela pe care l-ați invocat a avut un rol extrem de important în asanarea sistemului de doctorat. Bineînțeles că au ieșit în presă în primul rând numele sonore, dar au existat și alte cazuri care nu au fost popularizate.
Acel moment a avut și are și acum un efect, pentru tezele actuale: faptul că ele sunt verificate cu softul de antiplagiat după orice modificare pe care o realizează doctorantul face ca de aici încolo să fie greu pentru cineva să fraudeze o teză de doctorat. Dar să știți că plagiatul subtil poate să fie greu de decelat: de pildă, furtul ideii de la cineva, idee pe care o reformulezi. Și atunci îți trebuie specialiști cu adevărat devotați susținerii doctoratului în România, pentru ca să vegheze cum trebuie și pentru ca sistemul să funcționeze pentru știința românească și pentru cultura românească.
Prin urmare, este rău că este așa. Comisiile CNATDCU în care au fost profesori de bună-credință, au fost membri ai Academiei Române, au ridicat de nenumărate ori această problemă.
Am ridicat și o altă problemă care, deocamdată, se strecoară fără consecințe pentru cei care sunt răspunzători: și aici mă refer la conducătorul de doctorat. N-o să vedeți măsuri luate împotriva conducătorilor de doctorat care au teze cu plagiate sau cu inconsistențe grave științifice.
În opinia noastră, formulată de multe ori la Ministerul Educației și Cercetării, am zis că doctorandul și conducătorul sunt răspunzători în egală măsură pentru fraude, dacă aceste fraude există bineînțeles.
Rep: Din iunie 2025, Academia Română și-a adăugat o atribuție în noul statut: „colaborarea cu ministerele de resort, axată pe identificarea de soluții comune privind problemele din domeniul educației, cercetării științifice și culturii”. Având în vedere specific problema plagiatelor, aveți în vedere în mandatul dumneavoastră să solicitați oficial Ministerului Educației, Guvernului României modificarea legislației pentru ca și profesorii coordonatori de doctorate să fie sancționați în cazul plagiatelor, o dată cu studenții lor, și pentru ca legislația să fie mai clară?
Marius Andruh: Bineînțeles! Repet, conducătorul de doctorat, pentru cazurile semnalate și pe care le discutăm, este la fel de vinovat ca doctorandul. Un conducător de doctorat trebuie să interacționeze cât de mult posibil, indiferent de aria în care este organizat doctoratul. Dacă este în științe experimentale, conducătorul de doctorat trebuie să interacționeze zilnicul cu doctorandul. Dacă suntem în zona umanistă, orice discuție față în față sau la seminarii la care să participe toți membrii grupului – sunt elemente care ajută la formarea unui specialist.
Eu nu cred în conducătorul de doctorat care se întâlnește la câteva luni o dată sau deloc – și sunt și situații de genul ăsta – cu doctorandul. Doctorandul este un student, în acest moment. Doctoratul nu mai este o consacrare, cum era acum 40 de ani. Doctoratul este a treia formă de învățământ. Tinerii trebuie să fie îndrumați în permanență de către mentorul lor și de către comisia de îndrumare asociată fiecărui conducător, iar interacțiunea trebuie să fie permanentă. Numai așa îi poți stimula și poți fii sigur că doctorandul, în final, va avea o teză bună.
Da, este necesar să intervenim din nou, pentru ca sistemul să funcționeze bine.
Rep: Alaltăieri ați fost de față când ministrul acuzat de plagiat al justiției, Radu Marinescu, a ținut un discurs la Academia Română cu ocazia aniversării a 160 de ani de existență a instituției. Avea ce să caute acolo, atâta timp cât există o anchetă în desfășurare și întârziată mult peste termenul legal la Universitatea din Craiova în cazul acuzațiilor de plagiat în teza ministrului Marinescu, așa cum a arătat jurnalista Emilia Șercan într-o anchetă?
Marius Andruh: Cred că un pic de decență ar fi fost mai potrivită.
Rep: Ce aveți în vedere să faceți în cazurile acestor oameni care și-au obținut doctoratul cu ani în urmă și unde analizele vedem că sunt împotmolite, din cauza legislației actuale?
Marius Andruh: Interacțiunea cu Ministerul este destul de puternică, pentru că, din fericire, în multe dintre comisiile Ministerului Educației există membri ai Academiei Române; pentru că numai așa poți influența: fiind pe poziții oficiale în comisii organizate de către Ministerul Educației. De altfel, academicianul Mircea Dumitru este președintele CNATDCU și el are de asemenea o acțiune intransigentă față de astfel de situații. Deci împreună se poate relua această ofensivă împotriva imposturii în cercetare și în doctorat.
Rep: Care este planul dumneavoastră concret de acțiune, la Academia Română, în acest punct sensibil al plagiatelor care încă afectează România?
Marius Andruh: Academia Română poate să influențeze, poate să intervină, dar nu ea hotărăște. Legile sunt validate de Parlament, Academia Română nu are drept de inițiativă legislativă. Prin membrii ei, Academia Română poate interveni pentru a avea un sistem sănătos. Dar cred că suntem și pe drumul bun, pentru că doctoratele de acum înainte nu cred că vor mai avea astfel de probleme. Cele din urmă trebuie depistate și acum este simplu, pentru că toate tezele sunt online, le găsești imediat. Tezele de acum 40 de ani, 50 de ani se pot găsi și ele, dar e un efort mare, pe care doamna Șercan, de altfel, l-a făcut cu brio și pentru asta merită toată admirația noastră. Îți trebuie și oameni devotați, care să fie detectivi în astfel de situații.
Rep: Dar, din ce vedem acum, problema nu mai este la detectarea plagiatelor, ci la sancționarea concretă a plagiatorilor. Vă adresez acum o întrebare pe care i-am lansat-o contracandidatului dvs la funcția de președinte al Academiei: În rândul elitelor din România coexistă două curente de gândire – primul este conectarea României cu Occidentul, ancorarea în această direcție cu orice preț, cum spunea Eugen Lovinescu. Al doilea curent cere colaborarea și cu Estul, mai precis cu Rusia și China și cere ca România să fie un pod între cele două civilizații. Care este alegerea dumneavoastră?
Marius Andruh: De la înființare, Academia Română a avut o vocație proeuropeană, urmând două modele occidentale: cel francez și cel al Academiei din Berlin. Prin urmare, vocația noastră este proeuropeană.
Rep: Un proiect de lege retras în cele din urmă prevedea mutarea patrimoniului Academiei Române în administrarea Fundației Patrimoniu. Curtea de Conturi a sesizat public în decembrie 2025 că Academia Română a transmis în administrarea Fundației Patrimoniu, contrar prevederilor legii, 20 de clădiri, pentru o perioadă de 25 de ani. Există acuzații numeroase că o astfel de decizie pune în pericol clădiri ale Academiei, în care vom putea vedea destinații care nu au nicio legătură cu cultura. Ce decizie veți lua dumneavoastră, cu privire la cele 20 de clădiri pe care, potrivit Curții de Conturi, Academia Română le-a transmis în administrarea fundației, contrar prevederilor legii?
Marius Andruh: Nu le-a transmis ilegal, după știința mea, pentru că proprietatea privată a Academiei Române este formată din toate donațiile pe care instituția le-a primit pe parcursul a 160 de ani de existență. Toate donațiile sunt însoțite de o clauză și – bineînțeles că clauza este la latitudinea donatorului -, dar vă pot spune că toate clauzele prevăd ca acele proprietăți să nu fie înstrăinate. Fundația Patrimoniu, care administrează proprietatea privată a Academiei Române, este condusă de o echipă din care fac parte membri ai Academiei Române. Fundația Patrimoniu raportează tot Academiei Române. Eu sunt foarte foarte interesat de ceea ce se întâmplă cu aceste clădiri, pentru că vreau să fie utilizate în scopuri înalt culturale.
Un exemplu pe care vi-l dau și care mă interesează mult este Fundația Dalles, care trebuie să redevină un puternic centru cultural în București. Un alt exemplu de clădire care mă interesează și care poate să devină un centru cultural este Palatul Ghica de la Căciulați, care este o clădire monument istoric, este una din puținele clădiri monumentale cu arhitectură de început de secol XX pe care în această parte a țării le mai avem. Prin urmare, ce vă pot spune este că pe mine mă interesează în cel mai înalt grad ca astfel de clădiri să fie folosite în scopul culturii și în scopul educației și al școlilor noastre doctorale.
V-am spus acest lucru pentru că noi avem și 10 școli doctorale, deci organizăm doctorat în aceleași condiții cu universitățile – e al treilea ciclu de învățământ superior; totul este ca în universități, mai puțin o facilitate pe care noi nu o avem: și anume cămine pentru studenți. Și asta ne limitează alegerea candidaților, pentru că un candidat din provincie nu va alege să vină la doctorat la Academia Română, atâta vreme cât el nu are unde locui și sigur că va alege să se ducă la universitate. Lăsând la o parte acest lucru, Academia Română este parte a programului ERASMUS, asta s-a întâmplat în ultimul an. Asta înseamnă că doctoranzii noștri pot pleca în străinătate, dar și doctoranzi străini pot veni la noi. Unele din aceste clădiri pot fi amenajate pentru găzduirea profesorilor sau a doctoranzilor care vin din străinătate și vă asigur că este una din prioritățile mele.
Rep: Deci transformarea unora din aceste clădiri chiar în cămine studențești?
Marius Andruh: Da. Nu de dimensiunile celor din universități, dar avem nevoie de așa ceva.
Și încă o dată: Fundația Patrimoniu este sub strictul control al conducerii Academiei Românești. Sunt de 4 ani în conducerea Academiei Române ca vicepreședinte și am asistat la toate hotărârile care s-au luat privind Fundația Patrimoniu.
Rep: Vă citez din raportul Curții de Conturi: „Academia Română a transmis în administrarea Fundației Patrimoniu pe bază de protocol bunuri imobile, altele decât cele de natura terenurilor agricole și silvice, contrar prevederilor Legii nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române și a Statutului Academiei Române. Astfel, au fost date în administrarea Fundației pe bază de Protocol de dare în administrare un număr de 20 de clădiri pentru o perioadă de 25 de ani. […] În concluzie, având în vedere deficiențele constatate atât în ceea ce privește activitatea Fundației Elias, cât și în ceea ce privește activitatea Fundației Patrimoniu, reiese faptul că la nivelul Academiei Române nu există o evidență clară și un mod de gestionare eficientă a patrimoniului deținut public și privat al statului, respectiv privat al Academiei”.
Marius Andruh: Fondul privat al Academiei Române este uriaș. În ’48 s-au confiscat toate proprietățile Academiei Române. S-au recuperat cam 70 de procente din ceea ce se numește generic «averea Academiei Române». Clădirile, cum bine știți, în această perioadă din 1948 încoace s-au degradat. Prin urmare, trebuie bani pentru ca să le reabilităm. Multe dintre ele sunt clădiri de patrimoniu cultural, care țin de imaginea orașului, de patrimoniul orașului. Avem nevoie de clădiri frumoase. Nu cred în această acuzație, pentru că, repet, aceste clădiri trebuia să fie administrate de cineva și membrii Academiei au toate specialitățile cu putință și e greu de presupus că membrii Academiei se pot ocupa direct de acest lucru.
Fundația a fost creată tocmai pentru a administra averea Academiei Române și, încă o dată, ea este sub strictul control al biroului prezidiului Academiei Române și, în alte situații, al Adunării Generale.
Rep: De ce nu vorbiți cu Guvernul, cu premierul, cu ministrul Fondurilor Europene să faceți proiecte europene pentru a obține fonduri, așa cum fac marile capitale europene cu scopul de a-și restaura și proteja patrimoniul?
Marius Andruh: De la Fondul Național de Investiții am tot cerut finanțări, unele cu succes. Sunt foarte multe proprietăți. Acum se renovează Casa Coandă, care va deveni muzeu. S-au renovat unele dintre ele, pentru că costă enorm. Pentru a împlini ceea ce eu îmi doresc, singura soluție este o prioritizare. Mai dau un exemplu: faimosul COȘ (Casa Oamenilor de Știință), restaurantul de la Piața Lahovari. De ani de zile se cer bani pentru renovarea lui, pentru că el nu este al Academiei, nu este a nu știu cărei organizații, această clădire este în primul rând a orașului.
Rep: Veți cere un audit la Academia Română, să vedeți cum arată instituția în momentul de față, de la ce plecați în mod real?
Marius Andruh: Da, cred că da. Da, pentru că, așa cum am mai discutat, Curtea de Conturi nu poate interveni în proprietatea privată a Academiei Române, dar asta nu înseamnă că acolo fiecare face ce vrea, pentru că se poate cere un audit. Da.
Rep: Cum vedeți relația cu Republica Moldova, având în vedere relațiile apropiate cultivate de conducerile de până acum ale celor două academii?
Marius Andruh: Păi, am făcut parte din acest organ de conducere al Academiei Românești [ca vicepreședinte al Academiei – N.Red.]. Bineînțeles că sunt de acord. Nu s-au făcut prea mulți pași, pentru că avem nevoie ca modificările pe care noi le-am propus la Legea Academiei să fie aprobate de Parlament și o să mă ocup să reluăm procesul de aprobare în Parlament a modificărilor. Una dintre modificări este aceea care privește numărul de filiale ale Academiei Române. Din păcate, în legea actuală se spune că Academia Română are trei filiale: Iași, Cluj și Timișoara. În mod normal, într-o lege trebuia spus că «Academia Română poate organiza filiale». Așa am și solicitat. Această propoziție ne va da dreptul să organizăm filială la Chișinău. Și sunt semnale că membrii Academiei din Republica Moldova ar dori ca cele două Academii să se unească, formând una singură, de aceeași limbă, de aceeași tradiție și care să fie un gest simbolic care să anunțe o posibilă unire a celor două țări.
Rep: Deci ăsta este parcursul pe care îl vedeți și pe care îl sprijiniți?
Marius Andruh: Da.
Rep: Când veți pune în transparență modificările la lege pe care le doriți aprobate?
Marius Andruh: Punctul meu de vedere este că orice vrem să modificăm în lege trebuie făcut cu acordul Adunării Generale. Adunarea Generală este un corpus de maximum 221 de membri. Dar nu sunt atâția, ci cu toții sunt în jur de 170 – membrii de onoare, membrii titulari și membrii corespondenți cu domiciliul în țară. În aceste condiții, este normal, suntem între egali, ca orice solicităm pentru interesul Academiei Române să ajungă în Adunarea Generală. Ceea ce ne-am propus de săptămâna viitoare este să răspundem observațiilor făcute de Consiliul Legislativ din Parlament – care a indicat elemente de claritate, nu grave – și apoi să solicităm din nou unui grup parlamentar, unui parlamentar, Ministerului Educației să reintroducă legea în discuție.
Rep: În prezent este în plină desfășurare procedura de evaluare a organizațiilor de cercetare. Această evaluare ar trebui să țină cont, teoretic, atât de performanța institutelor, cât și de utilitatea cercetărilor lor pentru domenii-cheie de interes pentru economie. Cum vă raportați dvs față de aceste proceduri și față de obiectivele pe care le urmăresc? Amintim că ele au fost precedate de propriile demersuri ale Academiei pentru institutele din subordine, care, între altele, au fost marcate în 2024 de un protest vehement al Institutului de Istorie a Religiilor față de unele planuri de desființare.
Marius Andruh: Eu cred foarte mult în evaluări, în evaluările universităților, în evaluările institutelor de cercetare; astea se fac peste tot în lumea largă, acolo unde cercetarea se dorește a fi performantă. Atunci când vrei să ai o cercetare de înalt nivel, trebuie să ai o evaluare. Iar evaluările trebuie să fie realizate de comisii în care să ai și cercetători din străinătate. Prin urmare, noi am făcut o evaluare și acum sunt curios să comparăm rezultatele evaluatorilor externi față de ceea ce am făcut noi, pentru că e firesc să vedem dacă am apreciat bine sau nu. Pe de altă parte, faptul că institutele Academiei intră în proces de evaluare împreună cu ceea ce se cheamă INCD-urile (institutele din rețeaua Autorității Naționale pentru Cercetare) este un lucru foarte bun. Pentru că atunci când noi cerem drepturi egale cu ale institutelor din rețeaua națională, spunând că servim aceeași țară, avem aceleași obligații să fim evaluați împreună cu instituțiile din rețeaua națională. Vom compara și vom vedea. Aici mai e ceva: ați spus «dacă sunt relevante pentru economia națională». Să nu uităm că Academia Română este un puternic centru de cercetări fundamentale. Să nu uităm că avem institute umaniste, de pildă cele trei institute lingvistice (Institutul „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” la București, Institutul „Sextil Pușcariu” la Cluj și Institutul „Alexandru Philippide” la Iași) care au în grijă normarea limbii române, elaborarea dicționarelor și toate acestea sunt în sarcina Academiei Române și sunt necesare pentru că țin de identitatea noastră. Pe urmă, avem institute extrem de productive în zona cercetării fundamentale: avem în chimie, avem în matematică, avem în biologie, avem în biochimie și în științe experimentale, în medicină avem un institut de virusologie. Încă o dată, evaluarea este necesară și sunt curios să compar rezultatele celor două evaluări. Cea oficială totuși trebuie să rămână evaluarea din exterior.
Rep: Veți publica concluziile celor două evaluări?
Marius Andruh: Eu țin foarte mult la transparență, nu avem nimic de ascuns. Unul dintre vicepreședinți are în sarcină – și o să vedem cine o să fie ales – cercetarea din Academia Română. Dar academicianul Nicolae Zamfir a făcut o treabă excepțională în analiza sistemului de cercetare din Academie și cu curaj a arătat că unele institute nu sunt performante și că trebuie reorganizate.
Rep: Când estimați că vom avea primele decizii de reorganizare a institutelor Academiei?
Marius Andruh: Când se termină evaluarea care nu este sub controlul nostru, ci este la Autoritatea Națională pentru Cercetare.
Rep: Ce poziție aveți față de reducerea indemnizației de doctorat și de lipsa corelării salariilor din cercetare cu cele din universități, chestiuni față de care au protestat în ultimele luni cercetători ai Academiei din marile centre: București, Iași, Cluj?
Marius Andruh: Mult mai importantă decât reducerea indemnizației de doctorat este neechivalarea pe orizontală a salariilor. Problema o cunosc foarte bine, pentru că eu fiind și profesor la universitate și director de Institut al Academiei, știu exact cât se câștigă, care sunt salariile și într-o parte și în cealaltă. Fapt pentru care, în momentul în care am observat acest lucru, am făcut împreună cu domnul academician Ioan Aurel Pop, președinte al Academiei Române, deja 3 întâmpinări la ministerele de resort ca în legea salarizării să fie respectate legile care spun că rangurile științifice sunt echivalente pe orizontală de la universități sau institute ale Academiei și salariile trebuie să fie la fel. Deocamdată am făcut trei demersuri și vom continua până când lucrurile vor reveni la normal, așa cum au fost odată.
Rep: Sunteți inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, al căror scop declarat este popularizarea științelor. Ați fost coordonatorul lotului național de olimpici în chimie, un constant apropiat și susținător al profesorilor. Cum intenționați să vă faceți resimțit mandatul în rândul populației aflate în analfabetism funcțional în proporție de peste 40?
Marius Andruh: Nu mă retrag din niciuna din activitățile pe care le-ați menționat, chiar dacă va fi mai complicat acum pentru mine. „Ora de știință” va merge în continuare. De olimpiade mă voi ocupa în continuare. Noi încercăm să ajutăm cât se poate. Suntem în contact cu Ministerul Educației, am dorit – și s-a realizat acest lucru – ca atunci când s-au organizat comisiile pentru elaborarea planurilor-cadru pentru programele din preuniversitar, ca în aceste comisii să fie membri ai Academiei Române care sunt legați în vreun fel de învățământul preuniversitar. Suntem implicați în ceea ce se cheamă sprijinirea, pentru că nu este sarcina noastră să organizăm învățământul din această țară, de aceea avem un Minister, dar suntem determinați să participăm și să ajutăm atât cât se poate îmbunătățirea sistemului nostru de învățământ.
Noi acordăm burse și punctul meu de vedere a fost să sprijinim prin burse – sunt câteva zeci de bursieri în acest moment pe care îi finanțăm -, cu o condiție importantă: să provină din familii sărace, dacă se poate din sate. Și să-i ajutăm să meargă la liceu, atunci când, analizându-le dosarul, vedem că au potențial nu neapărat să fie olimpici – pentru că eu ocupându-mă de olimpiade știu foarte bine că olimpicii sunt bine stimulați. Pe noi ne interesează să facem ceea ce făcea în secolul trecut preotul sau învățătorul din sat: descoperea un copil dotat și făcea tot ce se poate pentru ca să-l trimită la învățătură.
Rep: În procesul de concepere a programelor școlare pentru liceu, la limba română numeroși profesori au atras atenția că readucerea studiului cronologic pornind de la cronicari reprezintă un pas înapoi. Vladimir Tismăneanu avertizează că naționalismul este paranoia individuală și colectivă, pornind de la faptul că în noile programe de română de liceu ideea de identitate este regăsită de peste 20 de ori. Ce credeți că mai poate fi făcut?
Marius Andruh: N-am participat și aș fi vrut să particip. Au fost două întruniri și dumneavoastră, care mă cunoașteți prin intervențiile pe care le-am avut la Edupedu.ro despre masterul didactic, despre formarea profesorilor, știți că mă interesau. Nu am putut participa și, din păcate, n-am putut participa nici la discuția referitoare la manualul de clasa a IX-a. Au circulat diferite opinii, știu în linii mari despre ce e vorba, dar eu fiind la vremea respectivă implicat direct în programele de Chimie, nu știam cum au evoluat lucrurile. Probabil că o soluție se putea găsi cu înțelepciune, o formă hibridă la un moment dat, dar deja cred că e prea târziu, deși asta nu trebuie să fie neapărat un impediment. Scopul este mult mai important decât niște chițibușuri administrative, dacă putem numi așa faptul că se întârzie elaborarea manualelor. Dar faptul este că manualele actuale pe care le folosesc elevii sunt de 20 de ani și și trebuia schimbate pentru a fi aliniate cu programele de la gimnaziu care s-au schimbat. Prin urmare, manualele de la liceu trebuia să se sprijine pe cele care deja s-au schimbat din gimnaziu.
Rep: Din 2016 a fost schimbat curriculumul la gimnaziu, iar manualele din 2017 la gimnaziu.
Marius Andruh: Eu am manual de clasa a IX-a împreună cu două colege de învățământul preuniversitar și m-am uitat aseară, manualul este din 2004. Trebuia schimbate.
Eu nu cred că un președinte al Academiei trebuie să le știe pe toate. Dar cred că dacă comisiile sunt formate și din membri ai Academiei și în special din profesori din preuniversitar, specialiști în educație, atunci se pot găsi soluții, cum am găsit noi la Chimie. Pentru că nici la Chimie n-a fost simplu să negociezi fiecare termen, fiecare lucru despre care să știi că este util sau nu este util copilului. Când elaboram programa, acum câteva luni, le puneam întrebarea colegilor din învățământul preuniversitar: «bun, introducem acest lucru, dar cum faceți la clasă? Cum îl transmiteți? Veniți în față, aici, și arătați cum îi explicați acest lucru copilului, ca el să înțeleagă?» Și așa au câștigat toate modificările. Soluțiile care se propuneau arătau frumos, elevul trebuie să știe multe, dar pe de altă parte elevul trebuie să le și înțeleagă. Mai trebuie să mai avem în vedere și faptul că copiii de acum nu mai sunt cum eram noi când eram copii. Ceea ce nu este un lucru rău.
Rep: Societățile însele s-au schimbat. Care este opinia dvs, ca președinte al Academiei Române, cu privire la inițiativele de limitare a accesului copiilor și adolescenților sub 15-16 ani la rețelele sociale?
Marius Andruh: Eu nu sunt pentru știrbirea libertăților și acesta este primul lucru pe care aș vrea să vi-l spun. Dar, pe de altă parte, nici nu putem să lăsăm la îndemâna copiilor instrumente pentru utilizarea cărora ei nu au discernământ. Prin urmare, categoric sunt pentru interzicerea utilizării telefoanelor, tabletelor, ce vor fi fiind ele, în timpul orelor. Iar în ceea ce privește vârsta, și eu înclin, dar este strict personal, nu este punct de vedere al președintelui Academiei, cred că la vârsta de 16 ani.
Rep: Trecem la o altă problemă spinoasă. Pentru dumneavoastră există „sorosism” sau curentul „sorosist-progresist”? Ce poziție veți lua față de membrii Academiei Române care invocă acest curent, folosit preponderent în propaganda rusă, populistă și extremistă, așa cum s-a întâmplat în momentul respingerii includerii lui Mircea Cărtărescu în Academia Română?
Marius Andruh: Nu cred că așa s-a invocat neapărat. Și nu îmi plac extremismele de orice fel ar fi ele. Și invocarea „sorosismului” sau cum vreți să îi spuneți intră în această categorie. Mircea Cărtărescu va intra în Academia Română. De altfel, după cum bine știți, a fost la un pas, în condițiile în care în Academia Română toate hotărârile se iau nu cu jumătate plus unu din voturi, ci de la două treimi.
Nu-mi plac extremismele, de orice fel ar fi ele.
Rep: Considerați că este necesară vreo măsură, organizatorică sau de altă natură, la nivelul Academiei, pentru a preveni astfel de situații în care argumente populiste cântăresc mult în privința acceptării de membri noi?
Marius Andruh: S-a discutat mult între noi și sigur că lucrurile o să meargă bine. Toate problemele astea s-au discutat, cum era firesc. Și aș încuraja, de altfel, ca atunci când apar opinii antagoniste, cu înțelepciune – suntem aproape 200 de oameni egali – să discutăm împreună și să alegem soluția bună nu numai pentru Academia Română, ci pentru rolul Academiei în societatea noastră.
Informații de background
Chimist cu o carieră solidă în cercetare, fost olimpic internațional și apoi coordonator al lotului național la Chimie, una dintre figurile simbol din educația românească în lupta antiplagiat, Marius Andruh (71 de ani) a fost ales ieri, 7 aprilie 2026, în funcția de președinte al Academiei Române. Chimistul Marius Andruh a fost ales cu o majoritate de 84 de voturi, în fața filosofului Mircea Dumitru care a strâns 73 dintre opțiunile de vot.
Este primul mandat de președinte al Academiei pentru Marius Andruh, câștigat la finalul celor două mandate permise de lege și deținute în ultimii 8 ani de istoricul Ioan Aurel Pop.
Mandatul de președinte al Academiei Române are o durată de patru ani, iar un membru titular poate deține această funcție de două ori. Președintele își va prelua prerogativele în termen de 15 zile de la data alegerii, a anunțat instituția, într-un comunicat remis Edupedu.ro. Miercuri, 29 aprilie 2026, vor avea loc alegerile pentru celelalte funcții din Biroul de Prezidiu: patru vicepreședinți și un secretar general.
Cine este noul președinte al Academiei Române – prezentarea făcută de înaltul for științific și cultural:
„Profesorul Marius Andruh, chimist de reputație internațională, cu o activitate științifică remarcabilă, a fost ales membru al Academiei Române în 2001, la vârsta de 46 de ani. Din anul 2009 conduce Secția de științe chimice din Academia Română, iar din 2022 este vicepreședinte al Academiei. Începând cu anul 2021 este director al Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară «Costin D. Nenițescu», unul dintre cele mai performante institute ale Academiei Române.
Licențiat al Facultății de chimie, Universitatea din București, ca șef de promoție, a devenit doctor în chimie la aceeași universitate în anul 1988. Parcursul profesional cuprinde specializări postdoctorale la Paris (1991) și Göttingen, în calitate de bursier al Fundației «Alexander von Humboldt» (1992-1993).
Profesor și cercetător de vocație, și-a început carieră didactică în 1984 la Facultatea de chimie a Universității din București. În perioada 2003-2019 a fost șeful Catedrei de chimie anorganică, iar în anul 2019 a devenit profesor emerit al universității. În prezent este președinte al Comisiei Centrale a Olimpiadei Naționale de Chimie și coordonator al lotului olimpic internațional.
Domeniile sale de cercetare sunt reprezentate de chimia metalosupramoleculară, magnetismul molecular și ingineria cristalină, activitatea științifică fiind ilustrată în peste 320 de publicații de nivel internațional. Laboratorul pe care l-a coordonat la Facultatea de chimie a făcut parte dintr-o rețea de excelență a Uniunii Europene, în cadrul proiectului MAGMANet, finalizat cu înființarea Institutului European de Magnetism Molecular, profesorul Andruh fiind membru în Board of directors în perioada 2008-2013.
A fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal (1994-1996) și profesor invitat la instituții de învățământ superior de prim rang din Europa și America de Sud: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France, Universitatea din Göttingen, Universitatea din Brno, Universitatea din Angers, Universitatea «Pierre et Marie Curie» din Paris, Universitatea din Jena, Universitatea din Manchester, Universitatea «Paul Sabatier», Toulouse, Universitatea «Louis Pasteur» din Strasbourg, Universitatea din Valencia, Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche «Paul Pascal»).
Ca recunoaștere a excepționalei activități științifice, în 2004 a fost ales membru corespondent al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere din Paris și membru al European Academy of Sciences. În 2008, președinția României i-a acordat Ordinul Național pentru Merit, în rang de Cavaler.”
Citește și:
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”
Academia Română: Marius Andruh va prelua prerogativele de președinte al Academiei în termen de 15 zile / Pe 29 aprilie 2026, vor avea loc alegerile pentru funcțiile de vicepreședinți și secretar general
ULTIMA ORĂ Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române. Chimistul a câștigat astăzi alegerile la conducerea Academiei, în fața filosofului Mircea Dumitru
Ziua alegerilor în Academia Română: academicienii își aleg astăzi noul președinte, pentru următorii 4 ani. Marius Andruh și Mircea Dumitru candidează la conducerea Academiei
Marius Andruh: Mai interesează pe cineva meseria de profesor?
Marius Andruh: Despre devotament, în primul rând, la Olimpiada de Chimie 2021
Marius Andruh: Trebuie să pregătim profesori care să poată să predea două discipline. Toată lumea este de acord cu introducerea dublei specializări, sunt discuții cu privire la organizare
Redacția
Advertorial
