Lucian Ciolan, prorector al Universității din București, despre România educată: Este pentru prima dată în ultimii ani când se pune pe masă un document comprehensiv de dezvoltare a educației / Dacă Bacalaureatul e unitar poți să spui că e unitar în structură, dar nu în conținut. Poate să fie trunchiul comun, nu se spune cât de mare

3.254 de vizualizări
Lucian Ciolan / Foto: unibuc.ro
“Este pentru prima dată în ultimii ani când se pune pe masă un document comprehensiv de dezvoltare a educației și, cu toate neajunsurile lui, însăși existența acestui document mi se pare un lucru extrem de important”, spune despre Raportul final România Educată Lucian Ciolan, prorector al Universității din București. Responsabil pe proiecte de dezvoltare, lifelong learning și infrastructură educațională, profesor de Politici educaționale și sociale și Metodologia cercetării la Departamentul de Științe ale Educației al Universității, Lucian Ciolan a declarat pentru Edupedu.ro că provocarea acum e ca Ministerul Educației să reușească “să mobilizeze zonele de expertiză care să ducă viziunea asta în implementare, să înlocuiască unele truisme cu chestiuni importante care poate nu sunt așezate aici”.

Contactat de Edupedu.ro după ce președinția a publicat Raportul final România Educată, la 7 ani de la anunțarea documentului de către președintele Klaus Iohannis, și după ce Guvernul a adoptat un memorandum prin care se angajează să îl transforme într-un pachet legislativ, Lucian Ciolan a declarat: “Pot să găsesc foarte multe lucruri care mi se par poate insuficient exprimate, că nu e bibliografia scrisă ca lumea, dar cel mai important lucru pozitiv mi se pare existența însăși a acestui document”.

“Dacă documentul reușește să dezvolte focusul pe dezvoltarea strategică este extraordinar, pentru că dacă e bun sau mai puțin bun înăuntru atunci lucrurile se mai pot amenaja. Dacă Bacalaureatul e unitar poți să spui că e unitar în structură, dar nu în conținut. Poate să fie trunchiul ăla comun, nu se spune cât de mare trebuie să fie”, a afirmat Ciolan.

Întrebat de ce mai pierdem acum timpul să stabilim toate aceste detalii, când lucrul la acest raport a fost anunțat încă de acum 7 ani, timp în care sute de mii de copii au trecut prin școală, Lucian Ciolan a răspuns că „președinția ca instituție nu are atribuții să facă strategii pe domeniul ăsta, nu are în fișa postului. Și-a asumat lucrul ăsta, dar treaba era a Ministerului Educației. Faptul că ei au ieșit cu documentul ăsta – uit că am contribuit și noi la primele consultări – după opinia mea e un lucru foarte bun. Faptul că vorbește lumea e un lucru foarte bun. De ce? Pentru că avem pe ce vorbi. Noi, ca să avem o discuție pe o viziune strategică cu privire la educație, avem acum documentul ăsta pe masă pe baza căruia să pornim discuțiile”.

Declarațiile integrale acordate Edupedu.ro de Lucian Ciolan, prorector al Universității din București:

“Sunt câteva lucruri care merită subliniate, unul dintre ele este accentul pus pe educația timpurie integrată, care privește perioada 0-6 ani. Este un punct critic și absolut binevenit în documentul ăsta, mai ales că acolo sunt și niște chestiuni concrete, cu ținte concrete. Am ajuns să avem extrem de puțini copii în creșă pentru că nu este disponibil serviciul, Doamne ferește să ai copil mic acum!

Evident că nu trebuie să târâi copilul la câteva luni într-o creșă. Nu spunem că trebuie să stai 100 de ore acolo sau să le faci un curriculum centrat pe competențe, copiii trebuie lăsați în pace, dar să aibă unde. Toată lumea crede că dacă un copil de 0-3 ani e hrănit și spălat totul e ok. Nu e ok. Cele mai mari achiziții pentru creier se fac până la 3 ani. Până la 3 ani învățăm să vorbim, iar asta este una dintre cele mai complexe achiziții pe care le face creierul uman în toată existența lui, ca să nu mai avem impresia că între 0 și 3 ani copiii nu învață. Învață, nu triunghiul isoscel, dar zona asta este decisivă, deci educația timpurie e decisivă pentru evoluția ulterioară a individului.

Pot să găsesc foarte multe lucruri care mi se par poate insuficient exprimate, că nu e bibliografia scrisă ca lumea, dar cel mai important lucru pozitiv mi se pare existența însăși a acestui document. În România, în ultimii ani, guvernanța centrală a educației a fost într-o zonă de blind walk. Este pentru prima dată în ultimii ani când se pune pe masă un document comprehensiv de dezvoltare a educației și, cu toate neajunsurile lui, însăși existența acestui document mi se pare un lucru extrem de important. Am avut o obsesie pentru legiferare, știti de câte ori a fost schimbată legea educației 1/2011, în loc să avem o aplecare spre dezvoltare strategică.

Dacă documentul reușeste să dezvolte focusul pe dezvoltarea strategică este extraordinar, pentru că dacă e bun sau mai puțin bun înăuntru, atunci lucrurile se mai pot amenaja.

Dacă Bacalaureatul e unitar poți să spui că e unitar în structură, dar nu în conținut. Poate să fie trunchiul ăla comun, nu se spune cât de mare trebuie să fie.

[Întrebat de ce mai pierdem acum timpul să stabilim toate aceste detalii – N. Red.] Președinția ca instituție nu are atribuții să facă strategii pe domeniul ăsta, nu are în fișa postului. Și-a asumat lucrul ăsta, dar treaba era a Ministerului Educației. Faptul că ei au ieșit cu documentul ăsta – uit că am contribuit și noi la primele consultări – după opinia mea e un lucru foarte bun. Faptul că vorbește lumea e un lucru foarte bun. De ce? Pentru că avem pe ce vorbi. Noi, ca să avem o discuție pe o viziune strategică cu privire la educație, avem acum documentul ăsta pe masă pe baza căruia să pornim discuțiile.

Ăsta mi se pare un punct de progres pe care trebuie să îl recunoaștem. Nu stau să discut că a durat prea mult. E un punct de pornire rezonabil, de exemplu pe partea dedicată educației timpurii, pe partea carierei didactice, dar care este treaba Ministerului Educației? Să genereze politici publice de acum. Trebuie să avem politici publice privind evoluția în carieră. Aici sunt niște ținte, trebuie să urmeze restul și nu mai este treaba președinției.

Trebuie generate planuri operaționale și trebuie coordonate la nivel de guvernanță a sistemului de educație.

Un alt punct important atins în proiect este dezvoltarea infrastructurii educației. Trebuie făcute școli unde să nu se lucreze în 3 schimburi, școli care să fie centre comunitare, nu locuri unde oamenii se plimbă ca să învețe o disciplină. La noi, nu s-a investit deloc în infrastructura mare, în aglomerările urbane școlile sunt pline. Trebuie să investești. Aceste lucruri nu au mai existat, după câte știu eu, spuse în ordinea de aici, unde planul este coerent, trasează destul de bine direcțiile de acțiune, dar mai e de rafinat pe ici pe colo.

În acest moment, Ministerul Educației trebuie să ia cele 10 direcții de acțiune din document și să le transforme în politici publice sau programe, în funcție de anvergură, cu responsabilități, cu termene și cu evaluare, dacă se poate chiar evaluare externă.

[Întrebat în cât timp estimează că se poate realiza un pachet legislativ pe baza documentului, așa cum Guvernul a anunțat explicit în memorandumul pe care l-a semnat – N. Red.] Din nou, avem o obsesie cu pachetul legislativ. Legea este un instrument. România are cel mai bun cod rutier din Europa și cei mai mulți morți pe șosele. Obsesia noastră pentru reglementări trebuie să fie puțin lăsată în plan secund, în favoarea unei obsesii pentru proiectare. Documentul trebuie transformat în operațional, în proiecte, cu responsabili și evaluare, așa cum se face management.

Pachetul legislativ nu știu cât durează, dacă vrem să schimbăm legea educației de 100 de ori, putem asta. Dar dacă mâine avem o nouă lege pe masă, ea nu o să îmbunătățească rezultatele copiilor la școală. Ea nu modifică peste noapte comportamentul oamenilor.

Noi rămânem pe vârful aisbergului, ne gândim cum să înființăm sau desființăm instituțiile, dar comportamentul uman e reglat de exemplu de formare și dezvoltare profesională, de sisteme de stimulente, este reglat de campanii de informare și persuasiune, trebuie să ne uităm la toate instrumentele politicilor publice, nu doar la cele de reglementare. Ce stă în fața guvernului nu e o treabă simplă.

Documentul ăsta nu este reforma educației din România, este startul acestei reforme; de aici trebuie să urmeze planuri operaționale, politici publice clare, programe, proiecte care să aibă tot ce le trebuie: bugete, responsabili, termene, instrumente de evaluare.

La noi, lumea trăiește cu iluzia că dacă ai o idee, o viziune, imediat trebuie să elaborezi o lege și viziunea se va înfăptui. Nu. Schimbările sistemice înseamnă modificarea comportamentului oamenilor, înseamnă că profesorii predau altfel, că managerii școlari fac un alt tip de management, că miniștrii guvernează diferit sistemul de educație. Ideea fundamentală este că o reformă în educație înseamnă o schimbare comportamentală a acestor actori, la nivel de elevi, profesori, directori, chiar al celor care sunt în ministere. Schimbarea asta comportamentală nu o poți impune printr-o lege și atât, legea e un instrument printre atâtea altele.

Schimbarea comportamentală o să o genereze planurile operaționale pe care le va face Ministerul Educației.

România are pe cine să se bazeze [în elaborarea acestor planuri – N. Red.], iar dacă Ministerul Educației o să reușească sau nu asta este o probă pe care o are de dat în viitorul apropiat.

Merită subliniat că performanța sistemului de educație nu este determinată doar de claritatea învățării și a predării, ci și de cea a serviciilor de sprijin care le sunt oferite copiilor și profesorilor: serviciile de consiliere educațională. Consilierea educațională este amestecată de multe ori cu consilierea psihologică. Unde este nevoie de consiliere educațională? De exemplu, toți copiii de clasa a VIII-a vor să se ducă la mate-info, foarte puțini vor la filologie din prima, pentru că s-a creat prostia asta în sistem că acolo sunt copiii buni și ai n-ai „talent” acolo te duci. Aici intervine consilierea pentru orientarea școlară. La noi e ca în junglă: cine poate merge înainte, ci nu, rămâne în urmă.

Consilierea educațională e una și îl ajută pe copil să își aleagă disciplinele opționale, să își aleagă un traseu educațional, pedagogia remedială e altă meserie și e profesie în multe școli din Occident; este pentru cei care au ritmuri mai lente de învățare sau deficite de învățare. La noi, profesorul care are 30 de elevi în clasă spune că nu are cum să stea și după ei. La fel de importantă este asistarea copiilor cu nevoi educaționale speciale. Pentru că dacă ai o ușoară dislexie, nu înseamnă că ai un handicap. Dacă ai rămas în urmă la matematică, nu ai un handicap, ai o nevoie. Sunt 3 servicii educaționale esențiale: alături de consiliere educațională, de care ministrul a tot vorbit și a făcut bine, pedagogie remedială și asistarea copiilor cu CES (cerințe educaționale speciale). Aș investi foarte mult în aceste servicii, aici copiii eșuează nu pentru că nu profesori buni, ci pentru că nu au sprijinul de care au nevoie în momente critice.

Sunt nevoi banale (nu fac față ritmului clasei), unde trebuie să intervină de exemplu pedagogia remedială. La noi rămân prea mulți în urmă, începând de la clasa I. Foarte mulți se pierd și nu din cauza unor incapacități ale lor de a face față școlii, ci din cauza acestor servicii lipsă.

Dincolo de diverse imperfecțiuni pe care e foarte ușor să le găsești într-un document ca acesta, e foarte bine că avem o bază de discuție solidă.

Acum, și cu ajutorul mass-media, avem un document pe care toată lumea îl știe. Un document de strategie poate fi adaptat, calibrat oricând, nu e o biblie.

Provocarea e să reușească [Ministerul Educației – N. Red.] să mobilizeze zonele de expertiză care să ducă viziunea asta în implementare, să înlocuiască unele truisme cu chestiuni importante care poate nu sunt așezate aici”.

Cine este Lucian Ciolan

Lucian Ciolan este profesor de Politici educaționale și sociale și Metodologia cercetării la Departamentul de Științe ale Educației, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei (Universitatea din Bucureşti).

A fost timp de patru ani director de departament și opt ani decan al facultății, iar din decembrie 2019 este prorector al Universității din București cu portofoliul constituit din proiecte de dezvoltare, lifelong learning și infrastructură educațională (sursa). Este președintele comisiei ARACIS pentru Științe Administrative, ale Educației și Psihologie, membru al comisiei CNATDCU pentru Psihologie, științe ale educației și științele sportului, membru al Comisiei de Ştiinţe Sociale a Consiliului Național al Cercetării Științifice (CNCS).

Descarcă de aici Raportul final România Educată publicat pe 14 iulie 2021 de președintele Klaus Iohannis

Foto: unibuc.ro / Lucian Ciolan

Citește și:
ANALIZĂ Mircea Miclea, despre “România Educată”: Prevalența examenului direct la liceu și transformarea Evaluării Naționale în opțională sunt o soluție total greșită. BAC-ul unitar cu trunchi comun va fi o uniformizare în jos / Raportul e plin de „banalități solemne”
Analfabetismul științific al “României Educate”: Probleme metodologice grave semnalate de cercetătorul Dacian Dolean
Rectorul SNSPA, Remus Pricopie, laudă proiectul “România Educată”: “este un demers corect de democrație participativă, un veritabil contract social privind educația”
BREAKING Raportul “România Educată” a fost publicat de Președinție. Dispar evaluările anuale de la clasele pregătitoare -a IV-a și tezele unice
Proiectul de strategie pentru digitalizarea educației, redus de la aproape 100 de pagini la un subcapitol de 4 pagini și jumătate în proiectul “România Educată”. Ce rămâne?
GALERIE Colecție de 24 de fotografii cu președintele Iohannis în raportul final “România Educată”, document care nu are niciun autor menționat / Cei din grupurile de lucru sunt înghesuiți într-un colaj de 4 poze cu Ligia Deca
DOCUMENT Structura sistemului de educație propusă de președinție în “România Educată”: Bacalaureat “cu trunchi comun” pentru toate tipurile de liceu, Evaluare Națională opțională pentru elevii admiși prin examen la liceu, transferul de la profesional la teoretic, colegiile terțiare nonuniversitare
VIDEO Klaus Iohannis, la ședința de Guvern: Reforma sistemului de învățământ e obligatorie. Românii așteaptă un plan coerent de implementare. Vă rămân alături în faza de implementare a proiectului “România Educată” și vă doresc mult succes
VIDEO Premierul Florin Cîțu: România educată trebuie să fie lege. Domnule președinte, vă garantez că aveți în mine un partener în a transforma acest proiect în realitate

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI:RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO:RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

3 comentarii
  1. “cel mai important lucru pozitiv mi se pare existența însăși a acestui document”
    Optimismul dlui. Ciolan bate spre patologic :).

    “[Ministerul Educației – N.Red.] să mobilizeze zonele de expertiză care să ducă viziunea asta în implementare”

    Bre, ca sa iesi din starea asta, pana te mobilizeaza ministeru’, coboara din birou, iesi pe teren, sufleca-ti manecile de la costum si apuca-te de treaba. UniBuc ar trebui sa aiba un rol in toata treaba asta cu Romania Educata.

  2. Laudati, ca poate va ajuta la imagine. ,,Romania Educata” e o nebuloasa din care lipseste omul-profesor, e tot cu bani praful dupa toba, adica este inca un branci spre groapa dat sistemului de invatamant.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like