În urma unei astfel de solicitări a fostului și actualului premier al României, s-a vorbit mult în ultimul an despre introducerea unor criterii de performanță care să stea la baza salarizării diferențiate în sistemul național de educație. Pentru a nu fi înțeleasă greșit, spun din capul locului că, personal, susțin și am susținut întotdeauna meritocrația. Da, consider că este corect, cei care muncesc mai mult și mai bine să primească mai mult și să fie apreciați în consecință de societatea care beneficiază de rezultatele activității lor.
În același timp, însă, cine cunoaște domeniul din interior înțelege că este practic imposibil să stabilești niște criterii obiective care să reflecte corect performanța în sistemul de educație. De ce? Dintr-un motiv foarte simplu: condițiile nu sunt egale și nu depind întotdeauna, ba chiar îndrăznesc să spun că depind într-o măsură prea mică, de cel evaluat. Nu e ca și când ai număra merele culese din livadă să vezi dacă ți-ai făcut norma. Nu este ca într-o fabrică sau într-o corporație, unde rezultatele tale depind aproape exclusiv de tine. Dacă am introduce astfel de criterii în sistemul național de sănătate, de exemplu rata de vindecare, oncologii ar fi printre cei mai năpăstuiți. Sunt multe variabile independente de pregătirea și competența medicului care influențează evoluția unei boli: reacția particulară a organismului pacientului, cât de mult a întârziat prezentarea la medic, în ce grad a ținut cont de recomandări, etc. La fel e și în educație. Elevii nu sunt identici. Nici condițiile lor sociale și familiale nu sunt aceleași. Nici cele din școli. Putem compara dotările uneia dintr-un sat uitat de lume cu cele dintr-un Colegiu Național al unui mare oraș? Cine e mai performant, profesorul cu mulți olimpici (care au genetic un nivel ridicat de inteligență și condiții favorabile acasă) sau cel care reușește măcar să aducă în bănci sau să ridice de la 3 la 5 niște elevi care trăiesc sub limita sărăciei (ale căror minți ocupate de grija a ce mănâncă mâine consideră nesemnificative definiția textului liric, Teorema lui Lagrange sau Legea lui Ohm)?
Cel mai des vehiculat criteriu prin comentariile publice, mai ales pe grupurile de părinți, este cel determinat de rezultatele elevilor. Lăsând la o parte absurdul ideii ca activitatea ta să fie evaluată pe baza performanțelor altcuiva, îndrăznesc să întreb: care rezultate? Cele de la clasă? Atunci problema se rezolvă simplu, toți vor avea doar note de 10, toți vor avea burse, toată lumea va fi fericită și statul va cădea și mai mult în abis. Deci ar fi nevoie de o evaluare externă. Rezultatele de la examenele naționale? Pe lângă faptul că, așa cum am mai spus, elevii nu au același nivel de inteligență, nu vin cu același nivel de pregătire anterioară sau motivație de a învăța, cu aceleași condiții în familie, etc, examenele naționale nu au probe pentru toate materiile. Cum evaluezi activitatea profesorului de educație plastică, religie, sau a celui de educație fizică? Pentru că nu este corect să existe criterii de performanță numai pentru unii. Cine are senzația că profesorul trebuie să facă minuni (deși nu se știe cum, e treaba lui), n-a simțit niciodată deznădejdea venită din momentele cumulate de neputință de la capătul unei zile din care vii complet stors de energie. Da, uneori faci minuni. Dar nu sunt posibile întotdeauna.
Într-o lume normală, directorul unei școli ar putea evalua cel mai bine activitatea din instituția pe care o conduce. Știe condițiile, știe limitările, eforturile. Sau cel puțin ar trebui să le știe. Doar că noi nu trăim într-o lume normală. Din secunda doi în care s-ar da directorilor puterea de a influența veniturile subordonaților, s-ar forma o curte de „prieteni” binevoitori și „dezinteresați”, desigur. Și nu știu câți dintre ei ar rezista eroic pe meterezele meritocrației și obiectivității, cu niște oameni pe care sunt nevoiți să-i vadă zilnic și care i-ar bombarda în permanență cu „dovezi de prietenie”. Sau pe care sunt nevoiți să-i țină în școală pentru că pur și simplu nu au alții sau le-ar fi teamă să nu vină unii mai răi.
De aceea cred că preocuparea principală a statului ar trebui să fie crearea acelor condiții pentru a-i motiva pe cei mai buni și potriviți oameni să vină în sistem. Pentru că are nevoie ca de aer de ei. A devenit deja o chestie de supraviețuire. Și, dacă s-ar întâmpla asta, vom constata că poate nici nu va mai fi nevoie de criterii de performanță.
____________
Despre autor:
Iuliana Șerban este profesor informatică Gr I, Coordonator de proiecte și programe educative la Colegiul Național Cantemir-Vodă, București.
Nota redacției: Opinia profesorului este importantă și vă încurajăm ca, dacă aveți ceva de spus, să ne trimiteți articolul dumneavoastră pe redactie@edupedu.ro. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.
7 comments
Doamnă prof. Șerban, vă mulțumesc pentru răspuns! Era doar o curiozitate legată strict de disciplina predată. Pentru mine e relevant. Nu bat nicăieri, nu e cazul de suspiciuni. Consider că dacă niste criterii de performanță vor reieși din vreun studiu international pe vreo cultură educațională similară cu a noastră, acestea ar fi cazul sa fie aplicate, nu “fluturate”.
Felicitări pentru performanța cu elevii! Mulțumesc pentru că sunteți de aceeași parte, a meritocrației!!
Aveți perfecta dreptate, doamna profesoara! As adauga doar ca singurul criteriu pentru salarizarea în funcție de merite este obtinerea gradelor didactice. Examenul de grad, care este foarte dificil, precum și inspecțiile susținute ani de zile nu reprezinta oare un efort care ar trebui răsplătit cum se cuvine? În prezent, diferența de salariu după obținerea definitivarii și a gradului 2 este foarte mica, astfel ca nici nu mai exista motivarea de a le obține.
1.In școli, directorii deștepți sunt rari!
2.Profesorii deștepți (nu s-a dorit nici identificarea, deci nici numărarea lor- spre a se denumi distribuția lor) miros directorii care nu sunt suficient de capabili/ de pregătiți pentru funcția pe care o au!
3.Dihotomia apărută, întreținută de criteriile în alegeri ale sistemului, creează constant frustrări, determină conduite, modelează veșnic și tăcut caractere!
Concluzia:
E necesară profesionalizarea sistemului din punct de vedere managerial-prin atragerea oamenilor care au, pe lângă dorință, și…putință, și … morală!
Notă: Examenele pentru funcția de director sunt praf în ochi, pentru că vedem zilnic cu ce ne-am ales!
Ce să îmi mai spună directoarea mea -care a transformat de peste doisprezece ani școala noastră în piață?
A fost adaptată la mediu în utilizarea cuvântului ,,piață” (ba a și hulit vehement și a obstrucționat atent pe cei ce vedeau și numeau vălul ce se punea peste mințile ce nu prioritizau ca ea): nu a urmărit prioritar formarea indivizilor capabili să găsească in viitor, pe piața locurilor de muncă, un loc, dar a practicat negocierea, ca la piață, a tot ce putea fi vândut: normarea, titularizarea, alegerea cheltuielilor de care depinde procesul didactic, distribuția de ore la anumite clase a anumitor profesori (pe care i-a gajat în procesul ,,vânzării de servicii” ca fiind singurii capabili de miracole-la polul opus cu toți ceilalți (unii dintre aceștia practicând și neascultarea la ordin!)!
Strașnic de bun….piețar!
Iar acum unii se minunează de generațiile apărute, de viziunea lor mercantilă! Alții ( foști, dar și actuali deținători încrâncenați ai funcției) se bucură că sensul nou al cuvântului ,, director” a intrat adânc în mințile noastre, încât e reconoscibil- dincolo de cuvinte – orice târg posibil!
Avem, ca părinți de actuali elevi, pe foștii noștri elevi!
Dacă nu ne place viziunea, facem altfel pentru un viitor diferit?
Doamna prof. Serban, dumneavoastra pe ce plaja de valori de la 1 la 10 oferiti notele la informatica si care e mediana/clasa. Ca sa stim si noi cine ne vorbeste. Multumesc!
Am dat note de la 1 la 10, de regula mediana/clasa e intre 8 si 9. Toti elevii au luat bac-ul, 70% dintre ei cu note peste 9. Ce relevanta are? Eu lucrez intr-un colegiu national, in care media de intrare este mare. Daca intr-acolo bateti, da, cred ca as trece criteriile fluturate. Dar nu despre asta este vorba.
Felicitări pentru aceasta expunere argumentată !
Multumesc!