PISA 2022 Elevii care au avut profesori care i-au susținut au obținut un scor mai mare cu 20 de puncte, ceea ce înseamnă un an școlar, spune Andreas Schleicher, expert OECD / „Când ai 15 ani, ultimul loc în care ești fericit este școala, deși acolo ca elev petreci cel mai mult timp”

2.212 vizualizări
Foto: Facebook.com/ SNSPA
Relația profesorului cu elevul este extrem de importantă asupra rezultatelor învățării, reiese din rezultatele PISA 2022. “Elevii care au profesori care îi susțin, pe care îi simt aproape, că le pasă, au avut rezultate mai bune cu 20 de puncte, ceea ce înseamnă un an școlar”, spune Andreas Schleicher, expert OECD la o dezbatere organizată de Ministerul Educației privind rezultatele PISA 2022. “Doar 13% dintre elevi au spus că în pandemie, profesorii i-au întrebat cum se simt, iar la fel de importantă e implicarea părinților”, mai spune Schleicher.

“Elevii care au profesori care îi susțin, pe care îi simt aproape, că le pasă, au avut rezultate mai bune cu 20 de puncte, ceea ce înseamnă un an școlar. Adaugi un an școlar doar pentru simplul fapt că profesorii au fost prezenți în viața elevilor”, a spus Andreas Schleicher, expert OECD.

Partea negativă – sentimentul de apartenență al elevilor lipsește. Ne dorim ca elevii să învețe singuri, să își gestioneze modul de a învăța, iar asta depinde mult dacă ai un profesor care are suficientă încredere în elev și să îl lase să facă asta. Trebuie să dezvolți acea mentalitate de creștere. Doar 13% dintre elevi au spus că în pandemie, profesorii i-au întrebat cum se simt. Nu e o întrebare prea grea, doar că nu v-ați gândit la ea, dar contează pentru elev”, mai spune Schleicher.  

Implicarea părinților în progresul elevului e la fel de importantă

Studiul PISA 2022 arată că România s-a situat peste media OECD în privința implicării părinților în progresul copiilor.

Sprijinul de acasă, implicarea părinților în progresul învățării este important și pentru starea de bine a elevilor. Cei cu părinți mai implicați au raportat un sentiment mai puternic de apartenență la școală.

Andreas Schleicher spune: “o mare parte dintre părinți se interesează de procedeul educațional al copiilor. Studiul nostru arată că în situațiile în care părinții arată interes față de școală și îi întreabă pe copii cum a fost la școală, efectul este mai puternic pentru elev. Impactul, faptul că îi arăți astfel copilului tău că îți pasă ce face el la școală. Și din nou, e foarte ușor de făcut. România stă destul de bine la acest capitol, dar observăm un declin. Este o tendință în creștere de comercializare a educației. Ce înseamnă asta? 

Vedem elevi care învață conținuturi educaționale gata scrise, profesori care sunt văzuți ca furnizori de servicii, și părinți care sunt clienți ai școlilor. Toate acestea creează o distanță, în loc să fie o apropiere, în loc să ne gândim că suntem împreună în acest proces de învățare.  Din nou apare identitatea. 

Care este rolul școlii? Care este rolul profesorilor? Cum află elevii care le e talentul? Ajutați-i să afle despre ei cum pot contribui în societate. Simțul de apartenență este de bază. Cine sunt eu? De ce sunt aici? Și vedeți că de fapt aceste lucruri au legătură cu starea de bine a elevului.

Când ai 15 ani, ultimul loc în care ești fericit este școala. Pe primul loc legat de starea de bine sunt relațiile cu familia, apoi școala. Școala este cel mai important loc unde elevii petrec cel mai mult timp. Și atunci, dacă știm toate acestea, de ce nu facem ceva? De ce nu luăm acest aspect în serios, la fel cum facem cu învățarea academică. Ceea ce mă aduce la sentimentul de apartenență. Dacă ești elev în Elveția sau Austria aceste țări stau foarte bine la acest capitol. În alte țări mai e nevoie de mult efort pentru această mentalitate de creștere.

Pe această axă orizontală se vede cum arată mentalitatea de creștere a unui elev de 15 ani. Ce vreau să spun? Dacă învăț bine, am încredere că profesorul meu mă va susține și voi avea succes. Dacă depun efort voi reuși să depășesc orice limite. Provin dintr-o familie săracă dar dacă învăț bine, profesorul va crede în mine și mă va ajuta să reușesc în viață.

Pe partea stângă a graficului vedeți țările care au o mentalitate fixă. Ei cred că totul depinde de inteligența cu care ne-am născut, și dacă nu m-am născut inteligent de ce să învăț mult? Am corelat asta cu rezultatele învățării și țările sunt aproape aliniate. Mentalitatea contează.

Vedem des o mentalitate de competențe social-emoționale ca fiind opusă învățării academice: Dacă te concentrezi într-adevăr pe mentalitatea de creștere, vei pierde timpul și nu vei folosi timpul pentru învățarea matematicii.

Vedem aceste lucruri ca obiective politice concurente, dar ceea ce arată aceste date sunt, de fapt, două fețe ale aceleiași monede. Câteva excepții, Hong Kong și Macau se descurcă bine pe partea academică deși nu au mentalitate de creștere, dar sunt foarte puține țări excepție”.

Informații de context

În ceea ce privește calitatea relațiilor dintre elev și profesor, în România, studiul PISA arată că între 40% și 60% dintre elevi simt nevoia să primească mai multă atenție de la profesorii lor și 27% dintre elevi au declarat că se simt intimidați de profesorii din școală.

Despre participarea României la PISA 2022: Au desfășurat testarea 7364 de elevi români cu vârsta de 15 ani din 262 de școli, în perioada aprilie-mai a anului trecut.

Într-un interviu pentru Edupedu.ro, psihologul Bogdana Păcurari menționa că “acei profesori care sunt apropiați de copii și care predau diferit, cu pasiune, sunt interesați de materia pe care o predau, automat fac și ca ora să fie mult mai interesantă și mult mai deschisă și pentru copii”, iar relația dintre profesor și elev este una bazată pe încredere.  

Citește și:
PISA 2022: Elevii de 15 ani din România sunt afectați, la școală, în cea mai mare măsură de faptul că sunt luați în râs sau că se răspândesc zvonuri răutăcioase despre ei / O expunere mai mare la bullying este asociată cu scoruri mai mici la matematică
INTERVIU Profesorii trebuie să fie mult mai informați decât elevii în privința drogurilor, altfel nu mai au nici o autoritate în fața lor / Într-un caz de suspiciune de consum de droguri, prima intervenție a profesorului trebuie să fie cu copilul pentru că responsabilitatea profesorului este în primul rând față de bunăstarea copilului, spune psihoterapeutul Bogdana Păcurari
Gabriela Noveanu, coordonator Național PISA 2022 de la Institutul de Științe ale Educației: Foarte mulți dintre elevii neșcolarizați sau care veneau mai greu la școală au fost aduși să dea testul PISA. În România decalajele de performanță sunt mai pregnante și performanța dintre elevi la matematică este mult afectată de statutul socio-economic
Rezultatele PISA 2022 la Matematică: Penultima țară din Uniunea Europeană, în scădere cu 2 puncte față de testarea din 2018 și al treilea cel mai slab rezultat din istoria testării internaționale standardizate în România
Numărul real al tinerilor români care nu au competențe de bază este chiar mai mare decât cel raportat în PISA 2022, care nu a luat în calcul elevii pe care școala i-a pierdut pe parcurs, adică 1 din 4 adolescenți în vârstă de 15 ani – concluzie a Raportului național PISA 2022

25 comments
    1. Am rude și prieteni care au copii și care, când venea vorba despre educație și sistemul de învățământ, spuneau că ai lor copii sunt supuși la un stres continuu de către profesori frustrați și încuiați la minte și că sistemul de învățământ de stat este praf, depășit și insipid. Acești oameni, foarte ancorați în realitate, au preferat să își mute copii la învățământul privat sau în sistemul homeschooling și mi-au spus că văd în fiecare zi o îmbunătățire a copiilor lor. Sunt mai fericiți și învață de drag. Nu se mai plâng de faptul că “stimații” profesorii îi tratează cu indiferență și cu lipsă de respect, dacă nu fac meditații cu ei. În sistemul homeschooling, doi dintre ei, nu mai sunt nevoiți să se trezească de dimineață pentru a merge prin frig și ploaie la școală și învață doar la materiile care le sunt pe plac și se simt foarte relaxați, atât mental, cât și fizic. Așa că sistemul de învățământ de stat, va fi mereu ostracizat, atât de părinți și de copii. Și chiar mă bucur că părinții, care au elevi la școlile de stat, iau atitudine și își impun punctul de vedere, când văd cum se comportă acești așa-ziși profesori cu copiii lor. Copiii trebuie să fie și ei respectați la rândul lor, nu numai profesorii.

      1. V-ați adunat clubul frustratelor, mămicile de pe grupul FB de cartier, ca să decideți împreună soarta învățământului.

        În România nu există legal homeschooling, deci vorbești despre cai verzi pe pereți, nu e de mirare. Bine atunci.

      2. Ar trebui, pentru că mulți părinți își doresc acest sistem. Primii care au vorbit despre el au fost Dana Nălbaru și Dragoș Bucur. Au declarat că ai lor copii învață ce le place, când vor, nu sunt constrânși de un program fix, nu se trezesc dimineața și au mai mult timp liber și sunt mult mai fericiți. Și au dreptate, când spun că școala din România, nu prezintă încredere, că îi vor educa pe copii așa cum trebuie și îi vor pregăti pentru viață.

          1. Eu, una, nu am auzit așa ceva. Din contră. Și copilul meu va face tot homeschooling sau îl voi duce la o școală privată. Nu am de gând să-l duc la școală de stat, unde, Doamne ferește, poate pica tavanul pe el și nu vreau să vină stresat de acolo și să aibă extrem de multe teme de făcut, că profesorii nu au avut chef să predea.

      3. Singurul lucru valabil din tot ce a zis aici Oana m e ca “invatamantul de stat e ostracizat de parinti si copii” si trebuie adaugat ca NU e in regula ca licrurile stau astfel.

  1. Domnul Schleicher poate nu are cum vedea în date că elevii în Ro sunt susținuți DE NEVOIE de părinți, in compensarea LIPSEI susținerii de către școală, profesorii de la clasă. Adicătelea copilul de șc. primară vine de la 8 la 12 la școală și nu e timp să se lămurească de ceea ce i se predă, că “nu e timp” de întrebări și explicații, lecția e “take it or leave”. Învățătorii sunt interesați chiar în avans să știe care din copii e susținut, stimulat, ajutat acasă, la ce cluburi extra merge.
    În timp ce romanul face acasă ce poate și cum îl duce capul (pe el sau pe vreun susținător dintre rude, prieteni sau “pe bani” adesea nefiscalizați), într-o țară civilizată europeană părintele nu e interesat decât de câteva ori pe an de “ce face copilul” la școală pentru că NU are motive: are pe bună dreptate încredere în școală; in astfel de țări există orar de la 8 la 16 iar timpul de pe la 14 la 16 e exact pentru eventuale “remedieri” a ceea ce nu i-a fost clar de dimineață (concepte, raționamente, reguli de comportament) iar la școală are toate schemele, hărțile, sursele necesare, plus profesorul disponibil și interesat să se știe în școală că e capabil să facă pe oricine a înțelege la un nivel rezonabil sau macar potrivit copilului, dacă nu dimineața, atunci după-amiaza, daca nu azi, în săptămâna curentă sau până la finalul semestrului.
    Unii dintre ai noștri (profesori) sunt prea tipicari, fixiști pe o singură metodă de învățare, ca să nu mai spun că interesați mai mult de predare decât de învățare (scopul final). Preferă să stea așa, retrograzi decât să le fie un pic rușinică pentru înțepeneala pentru care vor tot mai mult. “Școala altfel” și “Săptămâna verde” îi tulbură maxim cu temele prea “extravagante” față de ce pot ei defel. Nemaiaducând vorba despre furia continuă că nu au legea aplicată și nevoile îndeplinite, că au de făcut deodată atâtea lucruri, deși toată lumea li le pune la dispoziție gratuit. Poate le vine mintea de pe urmă să colaboreze între ei în școală.

    1. Lili, stai sa iti raspund ca de la profesor la Lili: Mars! Am inghitit si rumegat totul in liniste, cu rabdare, pana la ultima fraza. Am 17 clase si doar la testul initial cateva sute de copii. Acestia dau testul pe foile MELE, pe tusul MEU, pe imprimanta MEA. Toate documentele de la dirigentie cerute de scoala sau ISJ vin intr-un mail. De fotocopiat, de listat se ocupa profesorul cu ce poate de acasa sau la centre de copiere(in cel mai apropiat oras de satul meu, la 20 km, se fotocopiaza cu 1 leu pagina si se listeaza cu 3 lei. Drumul este 40 lei-dus-intors la aurobuz.). Multumesc de intelegere. QED.

  2. Bună seara! Am citit articolul ( cu mare interes)!
    Constat că dl A. Schleicher exprimă un punct de vedere ancorat în realități „stabile” (Austria, etc), normal dintr-o perspectivă personală a domniei sale…
    România…
    1. Nu avem facultăți (programe la nivel de licență) care să pregătească PROFESORI ( cu excepția nivelului I și II (Ed. Timpurie și PIPP). Avem doar absolvenți de o anumită specializare (geografie, istorie, drept, psihologie – la modă… etc);
    2. Facultățile de Psihologie pregătesc absolvenți INCAPABILI să discute/consileze elevii (din ce în ce mai numeroși) cu probleme sau, și mai important: PĂRINȚII ELEVILOR PENTRU A PREVENI SITUAȚII DIFICIL -PSIHOLOGICE);
    3. Școala românească se „dezvoltă” mai ales sub presiunea unor standarde „naționale” și aproape deloc sub influenața unor „standarde”comunitare deoarece, suspiciunile din perioada 50 – 90 ( cine pe cine se reclamă , pentru vorbe împotriva partidului _ 1984 _G Orwell_) a distrus ideea de comunitate!
    4. Părinții (actuali) invocați de A. S . sunt departe (f departe) de a înțelege frământările educaționale, fiind prea ocupați de provocările actuale : serviciu, mancare, sex, droguri, social media, imaginea proprie etc;
    5. Top management -ul societății actuale este puternic concentrată pe provocările globale: pandemii, război, propriile acumulări financiare și , mult mai puțin _pe distorsiunele sistemice din perspective educaționale… ! Modelele actuale deja și-au consumat „energia”, fără alternative serioase – doar KITSCH -uri sistemice transformate în subculturi autentice!
    6. Revenind la articol, părinții actuali nu au capabilitățile necesare de a susține copiii, din perspectiva menționată de dl A S.

    ”Rezultatele învățării”????. F puțini decidenți înțeleg, cu adevărat, semnificația reală a acestora ( EQF 2017).
    Cu respect!

  3. Doar o întrebare… De unde știe domnul care elevi (dintre cei anonimi, aleși aleatoriu, care au participat la testele respective) au fost susținuți de profesori și care nu?

    Cred că au decis că cei care au rezultate mai bune ”au fost susținuți”, iar ceilalți, ”nu”, și aia e.

    >>Studiul nostru arată că în situațiile în care părinții arată interes față de școală și îi întreabă pe copii cum a fost la școală, efectul este mai puternic pentru elev. Impactul, faptul că îi arăți astfel copilului tău că îți pasă ce face el la școală. Și din nou, e foarte ușor de făcut. România stă destul de bine la acest capitol, dar observăm un declin. Este o tendință în creștere de comercializare a educației.

    Au avut nevoie de studii ca să afle că elevii ai căror părinți sunt implicați chiar învață mai bine?!

    >>Vedem elevi care învață conținuturi educaționale gata scrise, profesori care sunt văzuți ca furnizori de servicii, și părinți care sunt clienți ai școlilor. Toate acestea creează o distanță, în loc să fie o apropiere, în loc să ne gândim că suntem împreună în acest proces de învățare.

    O noutate absolută, ȘCOALA E FURNIZOR DE EDUCAȚIE, iar ELEVUL ESTE BENEFICIAR (CLIENT) AL EDUCAȚIEI. Asta s-a cerut, asta proclamă toate pseudo-reformele care uită că e vorba de oameni, nu roboți, și că nu merge ca la fabrică.

    Dar nu-i nimic, noi suntem campioni mondiali la dat cu tesla-n….

    1. Comentariile dvs reflecta partial si anumite probleme – inclusiv terminologice – comune in mediul educational romanesc, din pacate. Aceste probleme sunt ilustrate de anumite intrebari firesti (ramase fara raspuns, de regula, in massmedia si social media) dar si de unele confuzii, lacune, prejudecati, mituri, toate generatoare de erori decizionale si de contra-performante, etc. Toate se pot explica si prin precaritatea culturii manageriale in mediul nostru educational, simultan cu respingerea culturii manageriale din mediul de afaceri (cu argumentul “suprem” al interesului predominant al acestora pentru vanzari/ cifra de afaceri, profituri si segmente de piata cat mai mari, interes inexistent chipurile in mediul nostru educational!!), in numele unor specificitati existente in mediul educational doar pe alte planuri decat cel managerial.
      1.Dupa 1990, Comisia Europeana ne-a informat (argumentat) ca “Ministerul Invatamantului” trebuie sa se numeasca “Ministerul Educatiei”, ca exista “Education” si “Training” (in mediul francofon denumite “Formation initiale” si “Formation continue”) traduse la noi confuz prin “Educatie” (de care se ocupa Ministerul Educatiei) si “Formare profesionala” (de care se ocupa Ministerul Muncii), ca scopul educatiei este formarea de COMPETENTE (obtinerea de cunostinte + formarea de deprinderi + inducerea de atitudini/ comportamente) si nu doar “acumularea de cunostinte”, asa cum stiam noi de decenii (si mai sunt si astazi convinsi unii colegi), ca aceste competente necesita definirea/ descrierea lor in referentiale specifice anumitor profesii/ ocupatii sau specializari (denumite STANDARDE OCUPATIONALE sau STANDARDE DE FORMARE PROFESIONALA – din pacate respinse sau cvasi-total ignorate in scoli si universitati desi avem si o Autoritate pentru Calificari care produce continuu asemenea referentiale), ca “planul de invatamant” si “programa de invatamant” trebuie sa se numeasca CURRICULUM (plural CURRICULA) si SYLLABUS (plural SYLLABI) pentru a fi acceptate in spatiul european, in fine ca mediul educational ar trebui sa se inspire din practicile si referentialele mediului de afaceri pentru a introduce si practica ASIGURAREA CALITATII EDUCATIEI (doar in universitati) – o initiativa definita de OG 75-2005 doar ca un costisitor, jalnic si inutil simulacru, atat in universitati cat si in scoli.
      2.Conceptele “MANAGEMENT” si “MANAGER” nu se mai traduc, dupa 1990, prin “conducere” si “conducator” (asa cum decisese prin anii 70, din motive ideologice, ex-Academia Stefan Gheorghiu). “Management” inseamna, de fapt, concis si simplu, “arta si stiinta de-a obtine SUCCES in ceea ce faci” (de exemplu in domeniile financiar, resurse umane/energetice, calitate, protectia mediului/ sanatatii, securitatea informatiei, etc.). In consecinta si scolile si universitatile au nevoie si de “sisteme de management” si de manageri cu pregatire si expertize adecvate. Standardele internationale din familia ISO 21.000 (privind managementul furnizorilor de educatie), desi sunt de peste 4 ani traduse si adoptate si in Romania de ASRO, sunt total ignorate in mediul nostru educational si mass/ social media, preferandu-se interminabilele plangeri si solicitari privind finantarea, salariile, bursele, etc. 3.In terminologia manageriala standardizata international, in scopul eficientizarii comunicarii este vorba de PROCESE, PRODUSE si SERVICII (din orice domeniu, inclusiv educationale), cei care le realizeaza sau pun pe piata denumindu-se generic FURNIZORI si cei care le achizitioneaza/ utilizeaza (prin procese de selectie a ofertelor cu calitate maxima si pret/ tarif minim) se numesc generic CLIENTI (sau BENEFICIARI in Romania). Incultura noastra manageriala se manifesta si prin respingerea apriori a acestor termeni consacrati in numele unor false specificitati si demnitati profesionale… In multe documente de referinta internationale sunt considerati PRESTATORI DE SERVICII nu doar cei care lucreaza in comert, mestesuguri, mentenanta, etc. (asa cum ii privesc unii conationali, evident in sens peiorativ) ci si toti angajatii din domeniul serviciilor publice (administratie publica centrala si locala, educatie, ingrijirea sanatatii, etc.) si chiar magistratii si presedintele statului!… 4.Datorita unor vanitati, arogante si ignorante manageriale, in scolile noastre avem – de peste 30 de ani!! – doar 3 “tabere” (profesorii, parintii, elevii), aflate in diverse situatii conflictuale (mai ales de interese si judiciare), in loc sa colaboreze in definirea, negocierea, consensualizarea si respectarea propriilor INTERESE LEGITIME, CERINTE SI DREPTURI (in aceasta ordine!)…Dar pentru a obtine asa ceva avem nevoie de educatie pentru responsabilitate sociala si societala, daca dorim coeziune sociala si progres… Din pacate, in scolile si chiar universitatile noastre, aceste concepte si principii, aparent “exotice”, sunt ignorate sau chiar respinse (altele fiind considerate a fi mult mai importante, doar “stim noi mai bine” ce ne trebuie!)… Ne mentinem astfel pe nocive si tot mai multe CICLURI VICIOASE, generatoare de regres, in loc sa adoptam CICLURI VIRTUOASE (alt concept ignorat!) generatoare de progres! Pana cand sa mai asteptam revirimentul managerial si in mediul educational? Avem doar numeroase exemple in mediul de afaceri din Romania si alte state…

      1. Domnul meu drag, de mii de ani educația însemnă studiu (efort personal) și transmiterea cunoașterii (de către profesor). S-au mai schimbat unele lucruri, au fost redenumite, redefinite pompos, dar esența rămâne: cunoașterea acumulată a omenirii (pe domenii de cunoaștere, simplificate și adaptate vârstei) este transferată de la profesor la elev. Unul predă, cu metode moderne sau mai clasice, adaptate clasei pe care o are, altul trebuie să participe la învățare.

        Nu să se ”joace” de-a învățatul, nu să aștepte de la profesor să fie claunul clasei și să aducă ”fericirea” în sală (tot cei de la OECD vorbeau despre asta, în alte articole.)

        Învățarea presupune EFORT. Iar ”competențele” fără teorie și exersarea cunoștințelor nu există, orice-ar vrea să spună minunații noi conducători ai ”trendurilor” în educația mondială. NU TOT CE ESTE NOU ESTE BUN. Unii acum se trezesc că supra-digitalizarea în învățământ dă rateuri enorme, noi ne încăpățânăm să le punem tableta în mână din leagăn, dacă s-ar putea. Unii află că e totuși mai bine să-i înveți literele ca să poate învăța să scrie și să citească, alții (prin minunatele și enorm de avansatele State ale Americii) se încăpățânează să continue pe învățarea scrierii și citirii prin metode ”moderne”, de ajung elevii de rând mai analfabeți ca ai noștri – ascultați podcastul Sold a Story, ca să aveți o idee despre ce discutăm. (Da, la nivel universitar stau cel mai bine, pentru că atrag spuma de la ei și din lume, dar aceia sunt foarte, foarte puțini față de marea masă de analfabeți nefuncțional pe care o produc școlile de cartier.)

        Acum inventăm metode moderne de testare – păi ce să testăm, când EXAMENELE oficiale ale României, care servesc și drept examene de admitere, NU SUNT FORMULATE în niciun fel asemănător ceea ce se cere la testele PISA? Școlile care au rezultate bune în așa ceva – din afara țării – pregătesc elevii PENTRU astfel de teste. Nu-i bai, putem și noi, nu? NU. Nu putem – luați la rând toate testele de simulare bacalaureat care au tot fost publicate pe Edupedu în ultimele zile/săptămâni, toate sunt pe același calapod, neschimbate cel puțin din 2009 de la ”testele grilă” încoace.

        Eu personal am dat examen de admitere în liceu, LA LICEUL ALES, cu subiecte ce cereau să APLIC cunoștințele acumulate (ați spune, să-mi folosesc competențele obținute în gimnaziu). La bacalaureat, la fel – subiecte naționale, dar care-mi cereau să APLIC ce am învățat, într-un format creativ. Nu să repet formule, nu să rezolv un model de exercițiu. Nu am învățat niciodată PENTRU test, ci pentru TOATE testele posibile.

        Am renunțat – ca țară – la acel tip de examinări și evaluări finale, pentru CE? Pentru a testa roboței? Fiecare elev este unic, fiecare minte se dezvoltă diferit, noi îi testăm la română și la matematică și le punem patalamaua – prost, sau deștept, după cum se descurcă la niște nenorocite de teste idioate, uniformizante, la doar două – trei, la bacalaureat – discipline! CE am câștigat, ”modernizând” învățământul și evaluările?

        M-am săturat de modernul ăsta care doar distruge. Dacă asta înseamnă să facem învățământ modern, mă lipsesc.

  4. “Elevii care au avut profesori care i-au susținut au obținut un scor mai mare cu 20 de puncte”

    pe vremuri,elevii care învățau aveau scoruri mari …acum,domnul asta zice că doar cei susținuți au scor mare …o fi pedagogiile moderne:)

  5. Sunt extrem de rari profesorii care îi susțin pe elevi și îi ajută să învețe și știu să comunice cu ei. Restul, habar nu au să predea, vin degeaba la școală, doar ca să plece de acasă. Vor doar salarii mari și nu fac nimic. Vin la școală doar pentru a racola copii pentru meditații pe sume mari nedeclarate la Fisc, vin la școală pentru ai jigni pe copii și demoraliza și apoi se miră că ei nu învață, că stau pe rețelele de socializare. Voi sunteți principalii vinovați, “stimați” profesori, pentru că elevii nu vor să învețe. Nu știți să îi motivați să învețe, habar nu aveți să vi-i apropiați, ca să vină de drag la școală. Pe mulți dintre voi, nu degeaba vă jignesc copiii și părinții lor, pentru că voi sunteți principalii vinovați, pentru comportamentul acestora. Sunt foarte rari, profesorii care pot fi numiți dascăli, restul dintre voi vreți doar salarii mari fără să faceți ceva cu adevărat notabil la școală și pentru copii.

    1. Doamnă dragă, sictir.

      Vino tu și fă munca aia minunată pe care o soliciți, habar n-având despre ce vorbești. Te văd pe aici comentând de parcă ai ști ce spui, când de fapt tu ai o problemă cu profesoara de engleză de la școala fetei d-tale (ai comentat despre asta de luni de zile), drept care ai impresia că ești stăpână pe adevărul absolut. Poate ești madam Deca în travesti.

      Ca urmare, plimbă ursul.

    2. multe ofuri aveți cu profesorii,Oana M…in toată școala n ați găsit unul care sa va fi plăcut,sa va transmită ceva? ce păcat …

      1. Oana e si ofuscata si nefwtuta si frustrata. Oamenii impacati cu propria persoana nu au frustrari si ura viscerala pentru o categorie sociala anume si mai ales bazate pe subiectivism. Lucreaza la tine, femeie, mai roaga-ti barbatul ca din cand in cand…Explica-i ca altfel esti isterica pe site-uri si rabufnesti luni de zile pe acelasi subiect.! Te sfatuim mai exact sa te fwti. Am auzit ca face bine. Pana si aia din Evul Mediu stiau asta.

    3. Eu zic altceva: vinovați sunt părinții gen “TU”, care se pronunță continuu împotriva școlii și profesorilor, nu caută să- i formeze copilului motivația învățării, ci îi cultivă doar ura față de aceasta. De aici toate relele. Asemenea coalițiilor politice!

      1. Păi, voi sunteți singurii vinovați. Voi ați creat această ură a copiilor și părinților față de școală, pentru nu aveți metode moderne de predare. Mulți dintre voi nu știți să explicați frumos lecția. Veniți la clasă, îi puneți să scrie, fără ca ei să înțeleagă ceva, ora următoare le dați lucrare de control și gata povestea și vă plângeți că vai, nu știți de ce vă detestă copiii sau de ce sunt doar doi și trei la oră. Habar nu aveți de ore interactive. În loc să scrie până fac scurtă la mâna, după dictarea voastră insipidă, ar trebui să li se explice mai mult, cu exemple din viață, să le faceți ora mult mai atractivă.

        1. daa, că și Creanga avea metode moderne de predare.. . tanti ești limitată rău.
          in alta ordine , tiktokul e mama profesorilor , ce aud și vad acolo e lege ptr ei. eu ce sa fac , sa merg ca musca pe tavan , sa mi ridic poalele că sa fiu atractiva? ca alea de pe onlifans la care se holbează sub nasul profesorului? păi cocoana , nu vezi ce concurenta avem la ore ?!?
          sau păcănele online , acolo cred ei că fac bani , ce le mai trebe școală că ei ajung la bani mai ușor și direct , fara efort.
          eu nu știu ce ne mai batem gura și capul.. nătângul așa rămâne, nătâng și n-ai ce i face.

        2. Cei ca Oana M sunt vinovati pt raspandirea si perpetuarea acestei uri si pt raca permanenta semanata intre elevi+parinti si profesori.
          Mai ganditi-va inainte de a generaliza!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Campionatul Național de Securitate Cibernetică 2024. Primii 40 de participanți au trecut în etapa finală de la București, desfășurată în aceleași zile cu Olimpiada pentru elevii de liceu – regulile de concurs

Primii 40 de participanți la ediția 2024 a Campionatul Național de Securitate Cibernetică (RoCSC) au trecut în etapa finală a competiției, potrivit rezultatelor centralizate de organizatori. Aproape 400 de elevi…
Vezi articolul
Noul program Erasmus+ pentru 2021-2027

Noul program Erasmus+ pentru 2021-2027 a fost aprobat de Parlamentul European: Finanțare aproape dublă față de ultimii șapte ani, accent pe tranziția digitală, tranziția verde și post-Covid

Parlamentul European a adoptat, marți, noul program Erasmus+, ediția pe 2021-2027 al a principalului program european pentru educație și tineret. Potrivit unui comunicat al instituției, acesta, despre care structurile europene…
Vezi articolul