Profesorii, inspectorii și academicienii vor lupta cu înverșunare să demonstreze că fără materia lor, elevii sunt pierduți în haosul ignoranței universale, scrie rectorul UMFST Leonard Azamfirei despre dezbaterea pe noile planuri-cadru: Să vedem cine reușește să își păstreze gloria orelor din orar… și, evident, bugetele aferente / Poate, de data aceasta, vom alege elevii

87.998 de vizualizări
Leonard Azamfirei / Foto: Gov.ro
Dezbaterile privind noile planuri-cadru pentru învățământul liceal sunt un adevărat „război sfânt al disciplinelor”, scrie rectorul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș (UMFST), Leonard Azamfirei. Într-o declarație incisivă, publicată pe pagina sa de Facebook, profesorul subliniază că fiecare materie își apără „tronul educațional”, într-un spectacol al intereselor de breaslă și al justificărilor.

În opinia rectorului, în loc ca reforma curriculară să fie un prilej pentru o reevaluare obiectivă a necesităților educaționale, aceasta devine o competiție pentru păstrarea orelor în orar și a bugetelor aferente. „Fiecare disciplină se pregătește să-și apere poziția, iar profesorii, inspectorii și academicienii vor lupta cu înverșunare să demonstreze că fără materia lor, elevii sunt pierduți în haosul ignoranței universale”, afirmă Azamfirei.

Într-un demers de argumentare publică a prioritizării nevoilor elevilor, Azamfirei descrie reacțiile pe care se așteaptă să le aibă fiecare categorie de profesori în funcție de discimplina pe care o predau aceștia. Acesta face o serie de afirmații dure. Despre profesorii de Limba și literatura Azamfirei susține generalizând că „sunt convinși că viitorul națiunii depinde de abilitatea elevilor de a recita comentarii literare pe de rost”. Despre profesorii de matematică susține că „insistă că disciplina lor este fundamentul universului. Fără ea, ne-am prăbuși cu toții într-un abis al iraționalității, pierduți între decizii proaste și calcule eronate”.

Despre profesorii de istorie, primii care au reacționat atât la nivelul asociației, cât și la nivelul Facultății de Istorie a Universității din București față de moficiările propuse, Azamfirei scrie generalizând că „istoricii intră în scenă cu un arsenal de citate grave, scoase de pe rafturile bibliotecilor. „Cine nu-și cunoaște trecutul, riscă să-și piardă identitatea națională!”, avertizează unii cu solemnitate, în timp ce elevii se pregătesc psihic să memoreze încă o listă interminabilă de ani și tratate”.

Despre profesorii de Chimie și Fizică rectorul Azamfirei susține că „profesorii de științe exacte pășesc în dezbatere siguri că viitorul civilizației stă pe umerii lor. „Fizica și chimia explică tot ce există! Fără ele, n-am avea nici electricitate, nici medicamente, nici tehnologie modernă!”, exclamă entuziasmați. De partea cealaltă, elevii privesc tabloul de formule abstracte ca pe o criptă în care creativitatea lor merge să moară”, scrie rectorul generalizând caracterizarea la nivelul tuturor cadrelor didactice.

Și așa mai departe, profesorul Azamfirei continuă caracterizarea și etichetarea, din punctul său de vedre, a tuturor cadrelor didactice care predau educație fizică și sport, arte și informatică.

Această abordare critică vine într-un moment în care Ministerul Educației, prin vocea ministrului Daniel David, a anunțat descentralizarea parțială a structurii curriculare, oferind școlilor și elevilor mai multă autonomie în stabilirea disciplinelor și alocarea orelor.

Planurile-cadru propuse urmează să permită școlilor să personalizeze curriculumul, în funcție de nevoile elevilor și de specificul fiecărei comunități. Astfel, numărul de ore nu va mai fi decis exclusiv de minister, ci va include un curriculum de specialitate flexibil (la decizia școlii) și CDEOȘ (curriculum la decizia elevului din oferta școlii).

Această măsură ar trebui să încurajeze performanța și adaptarea educației la cerințele reale ale societății, însă în același timp, ridică problema unei competiții intense între discipline pentru a-și menține locul în orar.

Declarațiile rectorului reflectă o realitate recurentă în sistemul educațional românesc: orice tentativă de schimbare curriculară este întâmpinată cu rezistență din partea fiecărei discipline. Fie că este vorba despre limba română, matematică, istorie, științele exacte sau arte, fiecare materie își proclamă indispensabilitatea absolută.

Redăm analiza integrală al rectorului UMFST Târgu-Mureș, Leonard Azamfirei:

„Planurile-cadru din învățământul liceal: războiul sfânt al disciplinelor

S-a dat din nou alarma! Planurile-cadru pentru învățământul liceal sunt pe masa de „dezbatere” – un termen diplomatic pentru un nou spectacol al intereselor de breaslă și al justificărilor. Fiecare disciplină se pregătește să-și apere „tronul” educațional, iar profesorii, inspectorii și academicienii vor lupta cu înverșunare să demonstreze că fără materia lor, elevii sunt pierduți în haosul ignoranței universale.

Ce urmează? Un festival al declarațiilor, deja început, în care fiecare tabără își proclamă indispensabilitatea absolută. Să vedem cine reușește să își păstreze gloria orelor din orar… și, evident, bugetele aferente.

Haideți să vedem ce spectacol ne oferă fiecare tabără.

Limba și literatura română – comentariul învinge, gramatica mai poate aștepta

Profesorii de limba și literatura română sunt convinși că viitorul națiunii depinde de abilitatea elevilor de a recita comentarii literare pe de rost. „E important ca tinerii să înțeleagă semnificația codrului eminescian!”, mai proclamă unii, ignorând faptul că majoritatea elevilor preferă să descarce eseurile gata făcute de pe internet.

Între timp, regulile de bază ale gramaticii sunt trecute pe plan secund. De ce să înveți unde se pune o virgulă sau cum se acordă subiectul cu predicatul, când ai de memorat simbolistica teiului? Astfel, ne trezim cu absolvenți care pot diseca „Luceafărul” în douăzeci de pagini, dar care scriu mesaje în care „voiam” devine „vroiam”, iar „să fi” nu are niciun „i” în plus.

Literatura e considerată „sufletul națiunii”, chiar dacă acel suflet vine însoțit de o dislexie gramaticală colectivă. În fond, ce este mai important? Să interpretezi simbolistica operei sau să cunoști diferența dintre „s-au” și „sau”?

O educație literară solidă ar trebui să formeze elevi capabili să se exprime corect, clar și coerent în limba română, să poată naviga prin sensurile textelor, dar și să respecte regulile de bază ale scrisului. Pentru că, în final, semantica și gramatica nu sunt rivale, ci părți esențiale ale aceluiași proces de comunicare și înțelegere.

Matematica – știința supraviețuirii în haos

Profesorii de matematică insistă că disciplina lor este fundamentul universului. Fără ea, ne-am prăbuși cu toții într-un abis al iraționalității, pierduți între decizii proaste și calcule eronate. „Logica matematică este busola care ghidează progresul!”, proclamă susținătorii, de parcă integrarea unei funcții ne-ar putea salva de o criză economică.

Elevii însă nu prea văd conexiunea. Pentru ei, matematica se reduce la o listă de necunoscute: litere care se strecoară în ecuații, tangente fără direcție clară și integrale mai abstracte decât propriul viitor. La ce bun toate astea? Evident, nimeni nu stă să le explice că adevărata utilitate a matematicii nu e în formulele pe care le vom uita, ci în antrenamentul mental care ne învață să ordonăm haosul.

Și aici intervine paradoxul. În loc să fie un laborator al gândirii critice, matematica devine un maraton al memorizării sterile. De ce să stimulezi curiozitatea când poți să ceri elevilor să tocească formule ca pe niște incantații ezoterice? Fără o conexiune clară cu lumea reală, disciplina își pierde din farmec, iar elevii rămân cu o traumă academică și o întrebare obsesivă: „Când voi avea nevoie de asta în viață?”.

Dar, într-o lume ideală – un univers pe care manualele nu-l descriu – matematica ar putea fi altceva: o provocare intelectuală, o călătorie prin labirinturi de logică și creativitate. În acel univers paralel, nimeni nu ar mai întreba la ce folosește matematica. Pur și simplu ar învăța să vadă ordinea ascunsă din haosul cotidian. Sau, mă rog, măcar ar ști unde să pună o virgulă între două cifre.

Istoria – povești vechi pentru un viitor incert

Istoricii intră în scenă cu un arsenal de citate grave, scoase de pe rafturile bibliotecilor. „Cine nu-și cunoaște trecutul, riscă să-și piardă identitatea națională!”, avertizează unii cu solemnitate, în timp ce elevii se pregătesc psihic să memoreze încă o listă interminabilă de ani și tratate. Fiecare domnitor, fiecare război, fiecare pace încheiată pare vital să fie reținută cu exactitate. Contează că elevii confundă uneori bătălia de la Rovine cu cea de la Călugăreni?

Manualele insistă că patriotismul autentic se măsoară în capacitatea de a recita anii de domnie ai voievozilor de pe linia Basarabilor. Nu contează că metodele de predare par rămase de pe vremea fanarioților. Esențial este să știm „cine a semnat Tratatul de la Adrianopol” – o cunoaștere ce ar putea, bineînțeles, schimba soarta unei generații… sau nu.

În tot acest haos cronologic, discuțiile despre cum ar putea istoria să devină relevantă pentru prezent lipsesc cu desăvârșire. Cum să-i învățăm pe elevi să analizeze deciziile și greșelile trecutului pentru a înțelege mai bine lumea de azi? Asta ar fi o cerință prea ambițioasă. Mai bine îi lăsăm să tocească ani și să creadă că „patriotism” înseamnă doar să repete mecanic lecții despre Unirea Principatelor.

Dar poate că un adevărat patriot nu este cel care știe toate datele din manual, ci acela care înțelege lecțiile istoriei și le aplică pentru a construi un viitor mai bun. Patriotismul nu stă în trecutul îngropat sub cifre, ci în capacitatea de a extrage sens și direcție din povestea unei națiuni. Dacă doar asta le-am arăta elevilor, poate că orele de istorie nu ar mai fi percepute ca un supliciu, ci ca o călătorie înțeleaptă prin timp.

Chimia și fizica – noi controlăm legile universului… teoretic

Profesorii de științe exacte pășesc în dezbatere siguri că viitorul civilizației stă pe umerii lor. „Fizica și chimia explică tot ce există! Fără ele, n-am avea nici electricitate, nici medicamente, nici tehnologie modernă!”, exclamă entuziasmați. De partea cealaltă, elevii privesc tabloul de formule abstracte ca pe o criptă în care creativitatea lor merge să moară.

Orele de științe sunt adesea o colecție de teorii recitate mecanic, fără vreo legătură directă cu realitatea cotidiană. În loc să fie uimiți de reacții chimice spectaculoase sau demonstrații captivante despre forțele fizice, elevii sunt sufocați de explicații tehnice și ecuații lipsite de context. Cu greu își pot imagina că aceleași concepte ar putea explica de ce avionul rămâne în aer sau cum funcționează bateria telefonului lor.

Predarea științelor ar trebui să înceapă cu realitatea, nu cu abstractul. Dacă elevii ar vedea cum legile fizicii sau chimiei se aplică în viața de zi cu zi – în tehnologie, sănătate sau energie – poate că nu ar mai percepe aceste discipline ca pe niște mistere greu de înțeles. Știința nu ar trebui să fie doar teorie, ci cheia care deschide ochii către lumea din jur.

Educația fizică – mișcarea e vitală, dar cine mai are timp de ea?

Profesorii de sport își intră în rol ca niște antrenori de echipe naționale, convinși că sănătatea fizică este piatra de temelie a succesului în viață. „Fără mișcare, elevii se vor transforma în niște statui sedentare, cu viitorul blocat de obezitate și boli!”, avertizează ei cu gravitate. Mesajul lor este corect, însă se lovește de o realitate neplăcută: mulți elevi își petrec orele de sport inventând scuze medicale sau așteptând nerăbdători pauza pentru a-și verifica telefonul.

Problema nu este că sportul nu ar fi important. Din contră, în era sedentarismului digital, nevoia de activitate fizică este mai mare ca oricând. Însă, abordarea rigidă și repetitivă, bazată pe „doi kilometri de alergare obligatorie” și aceleași exerciții plictisitoare, nu face decât să sporească aversiunea față de orele de educație fizică. Sportul ajunge să fie văzut mai degrabă ca o corvoadă decât ca o modalitate de relaxare și dezvoltare personală.

Educația fizică ar putea deveni un spațiu de explorare a diverselor tipuri de mișcare, de la sporturi de echipă la activități recreative adaptate intereselor elevilor. Dacă elevii ar fi încurajați să găsească o formă de activitate care să le placă și care să le fie utilă pe termen lung, poate că orele de sport n-ar mai fi văzute doar ca o formalitate. Mișcarea fizică nu este doar o disciplină școlară, ci o necesitate esențială pentru sănătatea corpului și a minții – și poate că exact asta ar trebui să înțeleagă toți cei implicați în educație.

Artele – culoarea vieții sau încă o lecție inutilă?

Profeții artei proclamă că fără desen și muzică lumea s-ar prăbuși într-o monotonie gri și lipsită de sens. „Elevii au nevoie de creativitate pentru a se dezvolta armonios!”, spun ei, în timp ce fructierele schițate strâmb și cântecele interpretate fals răsună în sălile de clasă. Teoretic, totul are sens. Practic, 90% dintre elevi își vor uita pensula și partitura imediat după liceu.

Orele de artă ar trebui să fie un spațiu de descoperire, dar, din păcate, ele sunt adesea doar o rutină rigidă. Elevii sunt forțați să respecte tipare standard, învățând să reproducă teme lipsite de relevanță pentru ei. Cine mai are nevoie în era digitală să deseneze o natură statică, când există aplicații care fac asta în două clicuri? Apoi, există și eterna dilemă: „La ce îmi folosește muzica dacă nu am talent?”.

Iar aici stă problema: predarea artelor rareori reușește să se conecteze la realitatea elevilor. În loc să fie un catalizator pentru creativitate, artele devin o formalitate școlară. Se evită explorarea altor forme de expresie modernă – filmul, fotografia, designul digital – în favoarea unor modele învechite.

Dacă vrem să insuflăm dragostea pentru artă, trebuie să le oferim elevilor posibilitatea de a crea liber, fără frica de a respecta „temele clasice”. Să le arătăm cum creativitatea poate fi aplicată în cariere reale și în viața de zi cu zi. Arta nu este doar un exercițiu pentru a completa orarul; este o formă de gândire, o cale de a înțelege și de a exprima lumea. Dar pentru asta, mai întâi, trebuie să ieșim din tiparele… fructierei.

Informatica – viitorul începe cu un Ctrl+C

Profesorii de informatică vin cu un optimism molipsitor: „Programarea este cheia succesului! Cine știe cod, controlează lumea digitală.” Sună bine, nu? Problema apare când elevii, confruntați cu primele lor erori de cod, privesc confuzi ecranul plin de „syntax error” și se întreabă dacă nu cumva tehnologia are ceva personal cu ei. Soluția imediată? Un „salvator” Ctrl+C, Ctrl+V de pe Stack Overflow.

Realitatea este că, pentru mulți, orele de informatică sunt o cursă contra cronometru între resemnare și copiere de cod. În loc să fie fascinați de cum pot crea lucruri noi cu ajutorul tehnologiei, elevii se pierd în sintaxe plictisitoare și probleme tehnice care nu le spun nimic. Cum să înțeleagă ce poate face informatica pentru ei, când totul pare un test continuu de răbdare?

Adevărul e că nu toată lumea trebuie să devină programator. Dar toți au nevoie să înțeleagă cum funcționează lumea digitală în care trăiesc. Informatica ar putea să le ofere această șansă, dacă ar fi predată cu mai multă creativitate și aplicabilitate. De ce să nu le arătăm elevilor cum pot crea o aplicație simplă, o animație sau chiar un joc? Sau cum pot automatiza sarcini plictisitoare?

Dacă ar învăța să vadă tehnologia ca pe un aliat, nu ca pe un inamic, poate că „for loop-ul” n-ar mai părea o enigmă imposibilă. Informatica nu e despre coduri seci, ci despre gândire creativă, despre soluții și explorare. Și poate, în timp, copiatul mecanic de cod va fi înlocuit de bucuria de a crea ceva propriu – chiar dacă începe cu o mică eroare în consolă.

Schimbarea: o revoluție în favoarea elevilor sau o nouă bătălie pentru norme?

Planurile-cadru reprezintă o șansă de a transforma educația într-un mod care să răspundă nevoilor reale ale elevilor. Întrebarea fundamentală este însă următoarea: vom alege să punem elevul în centrul procesului educațional sau vom rămâne captivi într-o nouă bătălie birocratică, în care normele și interesele fiecărei discipline dictează regulile jocului?

Viitoarele dezbateri trebuie să fie mai mult decât simple dispute pentru numărul de ore. Este un moment de răscruce, o șansă de a lăsa în urmă modelul rigid al învățării mecanice și de a deschide drumul către o educație mai aplicată, mai flexibilă, care să stimuleze curiozitatea și creativitatea elevilor.

Sistemul educațional se sprijină pe profesori dedicați, care își fac meseria cu pasiune, har și bucurie. Acei oameni care reușesc să inspire, să creeze legături autentice cu elevii lor și să le ofere motivația de a învăța și de a deveni mai buni. Sunt profesorii iubiți de copii, aceia care își transformă orele de curs în experiențe memorabile, pline de învățături utile pentru viață. Fără acești profesioniști, orice reformă ar rămâne doar o simplă promisiune.

Liceul UMFST din Târgu Mureș poate reprezenta un exemplu funcțional al transformării dorite, printr-o structură curriculară axată pe interdisciplinaritate, inovare didactică și aplicabilitate imediată a cunoștințelor. Dacă reformele vor oferi cadrul normativ și flexibilitatea necesare, acest model poate deveni un etalon de bună practică, demonstrând cum educația poate răspunde dinamic nevoilor actuale și viitoare ale societății.

Privim cu speranță – poate, de data aceasta, vom alege elevii.”


63 comments
  1. Domnule rector,
    Înțeleg că disciplina istorie v-a provocat, probabil, anumite frustrări în perioada când ați studiat-o ca elev. Dacă e așa, nu e vina istoriei ci a profesorilor care v-au predat-o. Despre însemnătatea studierii istoriei există rezoluții adoptate de instituții internaționale. Citatele la care faceți aluzii ironice aparțin unor personalități cu care nu vă puteți compara: N. Bălcescu, N. Iorga etc. iar citatul pe care l-ați ales este o reproducere inexactă a unui citat al marelui filosof și eseist Jorge Santayana.
    Dacă v-ați uita în programele actuale de istorie ați constata că „înșiruirea de date și tratate” nu se află printre competențele pe care trebuie să le formeze această disciplină. După cum știți, istoria nu este o știință exactă. Este o știință umanistă, esențială în formarea conștiinței naționale. Fără cunoașterea istoriei nu există conștiință națională iar fără aceasta nu există națiune. Acesta este visul de aur al globaliștilor: revenirea la formele primitive de comunitate umană, ușor de manipulat. De exemplu: ceata sau hoarda de salariați.
    Profesorii de istorie nu solicită mai multe ore sau bugete mai mari ci doar supraviețuirea acestei discipline în planurile cadru la liceele non umaniste.
    Dacă mai sunteți român, ar trebui să vă faceți mea culpa în legătură cu afirmațiile dvs. Dacă nu, vă înțeleg.

  2. Va doresc domnule rector studenți din absolvenții de liceu cu 1 ora pe săptămână la chimie în clasa a IX a și 1ora în clasa a X a, la Medicina și la Farmacie! Nu știu cum vor trece peste subiectele de chimie la admitere dar din 2 ore/saptamana de chimie per total liceu, va fi foarte greu.

  3. Ce-i aia să facă matematică la liceele de arte? Ce-i aia să facă 18 materii în clasa a 12-a? De ce trebuiesc chinuiți toți cu matematica? nu vă dați seama cum.es5e să-ți faci orele cu aceiași 3-4 copii pe tru că restul se vede că nu au nici un fel de afinitate pentru matematică și învață pe dinafară. Se vede că nu vor la mate-info, sunt acolo numai pentru că i-au trimis părinții și abia așteaptă să scape. Eu ca profesor îi înțeleg perfect. Nu le bah matematica pe gât să capete mai are adversitate.
    Sincer aș face specializări, nu aș lăsa mai mult de 7-8 materii – limba română și o limbă străină obligatoriu pentru toți, materiile de profil și 2 opționale. Toate materiile minimum 2 ore săptămânal. Să se dea examen la toate.
    Aș face asta de la clasa a 5-a, sau poate a 7-a. Inafară de limba română nu aș lăsa nimic la 4 ore până nunse ajunge la specializare.
    In cazul în care ați uitat, legea învățământului de specialitate nu e aborgată – pentru a da la o facultate este obligatoriu ca elevii în cei 4 ani de liceu să fi studiat disciplina de bază a facultății celputin o oră la 2 săptămâni sau în ultimii 2 ani o oră pe săptămână pentru a demonstra formarea de bază (adică să fi făcut matematică și fizică în liceu pentru Politehnica, matematică pentru Unibuc, desen pentru Arte sau Arhitectură, muzică pentru Conservator, biologie și chimie pentru Medicină etc.)
    Mulți părinți deja vor să transfere copiii la alte profiluri sau în alte licee unde au profil cu materiile respective…
    Haos total. De asta e mai bine să-și aleagă elevii orele.

  4. Ma amuza frustrarea celor care scriu comentarii aici. Putin dezamagitor, deoarece sunt convinsa ca multi autori sunt cadre didactice. Cadre didactice care nu au gandirea critica suficient de dezvoltata incat sa inteleaga ca nu se doreste anularea totala a orelor, ci doar centrarea pe nevoile elevilor, largirea ariilor de invatare, cultivarea libertatii de invatare.
    Pentru ca da, ei primeaza.
    De ce?
    Pentru ca ne batem in piept ca formam noi generatii. Generatii care stiu totul in teorie, dar practic nimic. Generatii care trebuie sa ajunga la facultate ca sa realizeze ce vor sa faca in viata pentru ca merg pe acelasi sistem algoritmic acceptat social, generatii carora liceul nu le-a oferit posibilitatea sa exploreze, generatii nepregatite pentru piata actuala a muncii pentru ca au invatat doar ce se cerea mai demult. Si surpriza…nu se mai cere!

    Predam dupa programe vechi de aproape 20 de ani! Dupa informatie care a fost poate contraargumentata in timp. Elevii nu cunosc noile descoperiri in materie de stiinte reale, nu cunosc autori moderni care abordeaza idei de actualitate. Pentru ca primeaza Glasul Iubirii si Glasul Pamantului. Si, in stil Lica Samadau, dam singuri cu capul in gard (stiu ca era copac…si mai stiu ca referintele sunt din doua opere literare diferite, poti sa iti pui furca inapoi in pod si sa nu vii dupa mine).

    Am vazut referinte la “studentii” autorului care nu au optiunea de a-si alege cursurile. Pentru cei care ati facut facultatea in cuca macaii doar pentru a avea o diploma si crestere salariala, majoritatea universitatilor din Romania ofera studentilor posibilitatea de a alege cel putin 2 cursuri optionale si altele facultative…ATENTIE – pe semestru. Dar lasand deoparte aceasta remarca cinica pe care tocmai am facut-o, intr-un exces de aroganta pe care ar trebui sa il controlez poate…noi uitam ca liceul este general, introductiv, formator. Facultatile sunt cele care specializeaza, este logic ca programa sa fie mai rigida si centrata pe SPECIALIZARE. Fix semantica cuvantului ne arata de ce nu este o structura atat de libertina.

    Ati pierdut ideea de formare in momentul in care ati pus elevul sa memoreze informatii (nu ma refer la exercitii de dezvoltare a memorie, cum am vazut mai sus, ci memorarea de informatii, de multe ori utile, dar carora elevii nu le vad utilitatea pentru ca nu le este explicata si demonstrata). Da, copile, TREBUIE sa stii cum se calculeaza volumul, ca sa stii de cata apa ai nevoie pentru vila cu piscina pe care visezi sa o cumperi dupa ce iti iese combinatia aia blana.

    Ce ii opreste pe profesorii de Istorie sa creeze ei insisi un optional despre Istoria Comunismului pentru intregirea normei didactice? Sa isi pregateasca ei programa. Sau unui profesor de Lb. si Lit. Romana sa abordeze un club de lectura in scoala? Nu va opreste nimic in afara lipsei de interes in a depune timp si efort pentru ceva ce, cel putin sustii, ca iubesti. Nu? Fiecare profesor isi iubeste materia si este fascinat de ea…teoretic. Fiecare profesor preda din dorinta de a impartasi aceasta fascinatie…corect? Faptul ca este platit sa faca ceea ce iubeste este un plus…corect? Si uite asa ne adancim in propria ignoranta.

    Da…sistemul educational din Romania este deplorabil. Majoritatea profesorilor isi fac doar prezenta la clasa, predau mecanic aceeasi materie de 20 de ani incoace, isi vad de treaba si se plang in timpul liber pe internet sau pe la suete de degradarea noilor generatii. Generatii pe care ei insisi, ar trebui sa le formeze. Sau cel putin sa aduca o influenta pozitiva de 1.12% in viata elevilor pe care ii au la clasa…ca doar atat este norma didactica.

    Ne temem de schimbare, dar, in special, de efort. O schimbare de acest fel implica mult efort si multa rabdare. Dar rezultatele ar fi pe masura. Nu acum…poate nu in 5 ani, dar in 10 sigur. Hai sa ii ajutam si pe amaratii astia sa inteleaga viata, ca au 14-18 ani si vin la scoala doar ca sa se combine si sa isi arate hainele. Hai sa avem si educatie sexuala, nu doar proceduri pentru eleve gravide. Hai sa…hai sa…hai sa…

    Hai sa nu mai fim Gica Contra. Nimeni nu a zis ca nu suntem importanti, dar suntem intr-un sistem care nu functioneaza. Si este necesara o schimbare. Daca nu de dragul copiilor, macar de dragul pensiilor noastre…(da, cei pe care ii formam o sa le plateasca, asa ca va urez mult noroc!).

    1. Profesore nu m-a oprit nimeni sa fac un “club de lectură” in liceu, eu le-am cumpărat cărțile și le-am făcut și cadou numai sa le citească. Am avut “cluburi” și cu un membru și cu 10, dar in ultimii ani au fost situații când nu era nici măcar un cititor. Știu și alte încercări eșuate ale profesorilor. Au pus elevul-cititor in centru, elevii au ales ce vor sa citească, apoi nimic. De ce? Cumva pt că românii citesc foarte puțin? (vezi sondajele). Cumva pt că școala, cunoașterea, universitatea sunt neimportante in societatea noastră? Nu e teama de schimbare dar faza cu “elevul în centru” importata din Occidentul plin numai de școli bune, elevi silitori și cu deficit de profesori, nu a produs nici o schimbare calitativă. Este acelasi aproape nimic făcut în sistem. Aceleași sloganuri tâmpe “memoram mecanic”, “profesorii sunt prosti și nu știu să predea” etc. Înainte de ’89 școala nu excela în metode “moderne” de predare, dar se învața. Am găsit școala românească dinainte de ’89, ca exemplu pozitiv dat în cartea unor autori americani. Școala engleză, unde elevii “aleg”, ce exemple remarcabile a produs in ultimele decenii? Că tot pomenea aici cineva de modelul englez…Discuția pe planurile cadru este futilă, nu se va schimba nimic în cvasi-nimicul din sistemul nostru. Aceasta este “școala europeană” cu ignorantul in centru si bunul lui plac arbitrar care dictează nimicul. Până când mediul social nu se va schimba și va crede in importanta cunoasterii se vor face doar nimicuri precum schimbările de la planurile-cadru.

      1. Inainte de revolutie, nu sistemul educational era mai eficient…ci sistemul social era mai strict. Un sistem totalitar si rigid ii facea pe elevi sa invete de teama, fiind conceput sa dezvolte mana de munca, nu indivizi cu gandire si opinion proprii. Dar suntem in era tehnologiei si a diversitatii ca urmare a globalizarii. Mai mult, suntem in era dezvoltarii personale.
        De altfel, oferirea de optiuni este primul pas in a crea o societate asumata si constienta de consecintele propriilor alegeri, ca sa iesim din bula asta de victimizare constanta si de gasire a vinovatilor externi pentru propriile noastre comportamente.

      2. Vă felicit pentru inițiativa de a forma un club de lectură – am făcut același lucru, de ani de zile, am cumpărat (evident din banii mei) cărți cerute de elevi (nu din listele pentru școli de care fug ca de…). Am plecat de la cărțulii pentru copii cărora le-am făcut ”reclamă” la greu (pentru că îmi plăcuseră și mie la vârsta lor) până la manga și manwha în engleză, că ce doreau ei nu era tradus încă.

        Și nu sunt profesor pe aria de limbă și comunicare.

        Singurul succes este că sunt sigură că citesc – și nu doar ce le-am pus eu la dispoziție. (Îmi cer în continuare cărți noi, nu la fel de mult ca înainte, când erau mai mici, dar continuu. Pentru mine, e deja un mare succes.) Altfel… nu le-a deschis prea mult mintea nicio lectură, nu și-au lărgit prea mult vocabularul, nu știu dacă i-a ajutat prea mult la însușirea gramaticii. Dar mă gândesc că FĂRĂ asta, își ocupau timpul doar cu tiktok și ecrane peste ecrane.

        Dar predau în rural, elevii mai buni pleacă în alte părți la liceu și de regulă nu se mai întorc în rural, iar cei slabi rămân și continuă să aibă și ei copii. Se vede degradarea materialului uman de la generație la generație, iar cauza principală este condiția socio-economică a familiei… urmată aproape la egalitate de baza genetică.

        Știau românii de mult că ce naște din pisică șoareci mănâncă, dar acum societatea se preface că educația va ține loc de tot ce-i lipsește elevului, iar dacă nu, știm deja care-s vinovații de serviciu.

    2. Hello, domn’ prof’, profesorii nu sunt niste mingi sa joace fiecare idiot de ministru sau sluga la ong.uri șoroșiste, ping pong cu ei. Oamenii s-au pregatit pentru un lucru, si-au mancat ani din viata pentru asta. Eu daca te zgudui pe tine cu 9 grade pe rihter o data la 4 ani, iti mai revii?

      1. Nu inteleg de ce v-ati simtit atacat de comentariul meu. Meseria de profesor nu se rezuma la aceeasi materie predata ani de zile, nu se rezuma la o titularizare sau la grade care te ajuta doar pe tine din punct de vedere profesional. Sunt o groaza de profesori cu zeci de cursuri facute doar pentru cincinar, dar care nu folosesc ceea ce invata. Doar adeverinte si hartii pentru dosarul de gradatie de merit. 70% din profesori au cursuri de formare in TIC, dar cand a fost vorba de invatamantul online, s-au blocat.

        Si eu mi-am “mancat” ani din viata pentru acelasi lucru. Este un lucru pe care mi l-am asumat, deoarece eu mi-am dorit asta, nu am fost obligata. Puteam oricand sa muncesv la o multinationala. Mi-am dorit aceasta meserie si am depus eforturi. Nu inseamna ca, de fiecare data cand ies in fata trebuie sa le folosesc ca argument.
        Schimbarea nu este chiar foarte mare, deci comparatia cu 9 grade pe scara Richter este exagerata, iar orice tip de comparatie exagerata este pur dramatizare din dorinta de a trai in aceasta stare de panica, in care toti sunt impotriva noastra si toti ne vor raul. Nu va mai stresati cu teorii ale conspiratiei, ca nu face bine la sanatate.
        O zi minunata va doresc!

  5. Adevărat articol. O luam de la capat cu dezbaterile regizate. S-a uitat cand a mai fost o încercare de schimbare a planurilor, cand s-a cerut in scoli propuneri. Ne-am chinuit ca prostii sa le adunam, sa le scriem. Tot degeaba. Fiecare isi apara materia ca fiind cea mai importanta.
    Da, e necesara o reforma din temelii. In străinătate, copilul studiaza specializat in ultimii ani de scoala si da examen strict din cateva materii.
    Asta e adevărul, mulți tin cu dintii de norme si ore suplimentare.
    DEBLOCATI HOTARAREA CU 15 ANI VECHIME SI GRADUL 1 LA 16 ORE. Unde nu iese norma, aveti alte posibilități sa faceți util acel profesor. Nu e vina lui. V-ati folosit de el atatia ani. Scoateți la pensie mai devreme, ca frecusul nervos e altul in ultimii 35 de ani. Scoateți pensionarii de 70 de ani carora le-ati permis sa stea.
    Si veti rezolva problema normelor.
    PUNETI ELEVUL PE PRIMUL PLAN.
    SOLUȚII SUNT. DAR SA SI VRETI.

  6. Zilele acestea toti profesorii care predau discipline anuntate de dl ministru ca fiind diminuate/eliminate in cls XI-XII protesteaza prin vocea unor reprezentanti ai facultatilor sau asociatiilor de profil. Toti se gandesc la cat de mari sunt pierderile pt elevi. In realitate, se gandesc doar la dansii si la norme. Invatamantul preuniversitar ar trebui sa fie centrat pe elev nu pe profesor. Aici este problema! Un elev de liceu cls a X a mate info bilingv germana are 21 de discipline, 7 ore pe zi. Vi se pare ca ne centram pe elev???? Mai mult, dupa cele 7 ore de la scoala vin 2 h meditatii si plus 2-3 ore pt pregatirea temelor. Astfel, un elev lucreaza cca 10 ore pe zi. Nu este normal si sunt sbsolut de acord ca de undeva trebuie inceput pt a schimba ceva in acest sistem. Odata cu introducerea modulelor, testele de la clasa au devenit teze. Testele la f multe materiii se dau din tot ce s a predat pe parcursul modulului. De multe ori, una se preda la clasa, altceva este la test pt ca se invoca si studiul suplimentar. Cand domnilor????? Dar ne place performanta elevilor cu numele profesorului de la clasa si munca in privat la meditatii. Asa ca, haideti sa eliberam putin orarul elevilor functie de profil macar in ultimii 2 ani de liceu, sa i lasam sa mearga profund pe filiera aleasa iar cine doreste poate sa opteze pt aceste discipline.

  7. Felicitari!
    -sunt profesor de matematica si DA……aceasta este calea.Acest sistem il regasim in Anglia,unde,in ultimii doi ani de liceu elevii au dreptul sa si aleaga doar 3 materii de studiu.Din care dau si bacul.
    Daca iubiti aceasta tara,daca va iubiti copiii…dati voie acestei reforme sa se infaptuiasca.E ultima noastra sansa.Nu ne vom pierde painea.
    DA PTR REFORMA.
    DA PTR VIITOR!
    NU VA LASATI DOMNULE DAVID

    1. Am fost o vreme profesor de discipline tehnice… la liceu tehnologic. Problema cu care mă confruntam era că elevii degeaba învățau matematică… pentru ei era asemănătoare cu poeziile de memorat. Dacă înlocuiam pe x cu F, intrau în ceață… problema e mai complexă, materiile sunt stufoase și majoritatea profesorilor nu exemplifică la ce-i necesar ce învață…

    1. Cel puțin 6 materii ar trebui să fie optionale: educație sociala, religie, muzică, desen. Probabil mai sunt cateva astfel de materii care încarcă nejustificat de mult programul elevului. Eu unul aș fi de acord să îi plătească statul pe acei profesori să stea degeaba, decât sa le piarda timpyl copiilor.

  8. Te pomenești că ăsta e autorul marii reforme, că nimeni nu știe cine ce a decis. De FARMACIE? Deci nu e nevoie de chimie, zice nenea. De MEDICINĂ? Păi nici fizică sau biologie nu-s bune. Da’ nu te duci mă tu undeva?

    Și nea ăsta e rectorul unei universități de mâna a treia care se vrea de mare viitor.

    Hai sic*ir.

  9. Poate ar fi buna mai putina informație și mai aprofundata, mai bine înțeleasă și mai practica. În fond orice informație o găsește dl Google!
    Dar educația sigur nu o primim de acolo!

  10. Este simplu: cultura generala, cunostintele de baza, nu se obtin printr-o optiune.
    Optionalul, pentru tanarul de astazi are o singura semnificatie: daca-mi asigura un parcurs facil, este o optiune buna. Prin urmare, daca la latina se vor oferi note doar pe ochi frumosi, va fi ingramadeala.

  11. Eu am o alta idee: de ce nu s-ar preda unele materii (biologie, geografie) cu ajutorul realitatii virtuale? Oare cum ar fi sa vezi muntii, raurile etc prin ochelari de realitate virtuala?….sa ai poti vizualiza “de-aproape” natura?….sau, poate corpul uman cu inima pompand sangele in organism?….nu trebuie sa renuntam la materii, trebuie adaptate metodele de predare.

  12. O construcție curriculară solidă și ancorată într-o societate pregătită să răspundă realități imediate, trebuie să aibă la bază trei piloni:
    – comunicarea (limba)
    – spațiul (geografia)
    – și timpul (istoria).
    Acestea ar trebui păstrate pe toată durata ciclului de școlaritate, cărora li se adaugă, în funcție de nivelul de vârstă și evoluție psihointelectuală a elevului discipline care vor contribui la formarea unei personalității armonioase și echilibrate: matematca, religia și sportul încă de la debutul școlarității, iar pe parcurs disciplinele care vor consolida acești piloni: biologia, fizica, chimia, ștințele sociale etc.

  13. Geografia arata ce planeta si ce tara avem, ce caracteristici naturale, resurse exploatabile, cum se pot valorifica ori distruge. Pe Ursula vL ati intrebat- o daca avem nevoie de geografie, ca tot ii da cu Green Deal. Nu este vorba de norma didactica ci de a ti cunoaste tara. Multi merg in Turcia, Grecia, Bulgaria, Croatia dar habar nu au ce au in Romania. A face geografie, inseamna date esentiale si multe excursii, tabere si filme de scurt metraj, mici documentare la predare. Nu toceala inutila.

  14. Lupta acerbă e pentru păstrarea numărului de ore, că sa “iasă” norma didactică la titulari. Ați făcut prin cancelarii la cafele combinații și combinații că să aveți ce clase vreți în anul școlar următor, bașca să mai prindeți și ceva ore suplimentare și după sa le râdeți în nas când supravegheați la titularizare celor care vin la concurs an de an și iau orele lăsate de voi, ce nu va convine vouă. Va zic că nu o sa mai meargă așa, nu mai trebuie pus accentul pe CANTITATE ci pe CALITATE. În plus, unde nu e calitate sau unde nu avem rezultate ale elevilor o să cam fiți nevoiți să mai fiți și dumneavoastră evaluați. Nu o sa mai meargă la titularizare sa fie o nota initiala de 6 și după contestatie sa se modifice in 7, iar noi candidații sa fim pusi prin SEMNATURA sa luam la cunoștință că NU SUNT posturi TITULARIZABILE și să susținem acest concurs organizat după o metodologie neconformă. Nu mai merge sa ai 2-3 norme de dragul banilor.

    1. Ești nou sau ce?Care calitate?Materia e prea stufoasa și în loc sa facă niște manuale și o Programa care sa ajute ei fac planuri cadru de zici ca suntem la școlile ajutătoare cu programa de zici ca ii pregatim pentru NASA si avem doar IQ 200. Sa aleagă copilul?Cine mai vrea sa învețe în ziua de azi?Cine mai vrea sa muncească în ziua de azi?Cine va plăti ajutoare sociale la toți?

    1. Bună dimineata! Cum ar arata pierderea de timp dacă la muzica ar fi doar o audiție muzicala, (eventual și comparata) care sa iti explice ce este “maneaua”versus “heavy metal” iar la “desen” un pic din istoria artei? Eu știu ca acest gen de educație ar trebui făcut acasă dar, au timp părinții? ai tu chemarea sa citești despre arta și muzica și despre rolul lor în mărunta noastră existenta?

  15. Domnule Azamfirei, disciplinele trebuie sa existe in continuare. Modalitatile de predare sigur ca pot fi imbunatatite, si e bine sa existe o dinamica in acest sens! Cat despre recitatul formulelor etc, fara cunostinte, oare cum poti sa rezolvi probleme?? Competentele nu pot fi cladite decat avand la baza cunostinte. Ele reprezinta fundatia in procesul de invatare!! Da, domnule Azamfirei, toate disciplinele trebuie sa ramana cu un nr de ore corespunzator!!!

  16. Acum, fără supărare, nu ar fi mai bine sa va dați demisia din funcția de mare rector și să veniți la nivelul ierbii să ne demonstrați nouă prostimii cum se face treaba? Poate găsiți doctoranzi la liceu, mai iese un ban de o supă…

  17. Nu am vazut pe nicaieri vreo “revolta” a inginerilor care acum abia rasufla cu 1,30-1,50 norme fiecare. Jumatate dintre ei sunt adevarati si vechi profesori, dar cealalta jumatate e formata din disponibilizati din privat sau inadaptati care s-au refugiat in invatamant ca ultima alternativa in locul somajului. Daca acum nu sunt suficienti profesori de discipline tehnice, cu cine se vor tine acele multe ore? Cu cei care constata acum ca e tentant sa intri in invatamant si parcurg modulul psihopedagogic pe repede inainte?

  18. Mă străduiesc să fiu elegant, dar tot trebuie să spun că este dobitoc. Cum naiba, cu asemenea gândire, ajung în astfel de posturi ?

  19. Domnul rector…să pună mana să mai citească poate se trezeste și vede lumea in care traiește! Ar fi interesant să se pronunțe despre cinismul medicilor care iau șpagă ( nu cred că domnia sa nu a luat) atat de la bolnavii care nu au…cat și de la cei care sunt disperați!!!
    Poate are curajul să spună că nu e ok. sa ai 3-4 slujbe și la stat și la privat….că de fapt e un clasic conflict de interese!Si tot poate…are curajul să recunoască că majoritatea medicilor sunt plafonați și cinici pentru că societatea i a platit ca pe nababi cedand la șantajul acestora: ori ne plătiți ori plecăm din țară !
    Două vești bune pentru acest stimabil domn…:1.Nu se mai caută atat de mult medici în afară 2. IA combinată cu robotizarea au inceput deja să vă facă mai putin importanți

  20. Dacă de pe mâna acestui profesor ies doctori din aceia, cinici, cărora nu le pasă dacă un pacient nu are bani să facă operația…E CLAR!

  21. Alt atotștiutor! Mare analist! E regretabilă școala care l-a (de)format pe acest domn profesor… Iată unde l-au condus frustrările! Dar generația actuală cu ce a greșit? Când gândești în astfel de termeni, e bine să-ți păstrezi părerile sau să le emiți în cerc restrâns. Sub umbrela unor titluri mai mult sau mai puțin meritate, ne erijăm în formatori de opinie. Dacă astfel se pot exprima (pseudo)intelectualii, ce așteptări să avem de la oamenii de rând? Sau cine știe ce consumă stimabilul ?! Oricum ar fi, e regretabil…

  22. Am citit cu plăcere pledoaria domnului prof. univ. dr. Leornard Azamfirei pentru ce înseamnă o școală relevantă pentru cel care o parcurge și pentru societate. Problemele cu care se confruntă învățământul preuniversitar în prezent sunt cauzate de decizii greșite luate la nivel de sistem (inclusiv, politici publice), de concepția programelor școlare (după model impus de ISE) și a manualelor școlare (calitatea fiind restricționată de cost/manual și evaluată defectuos prin grila de evaluare), de competența în specialitate situată la nivel inferior a unor profesori (nu cunosc disciplina pe care o predau și rolul ei în dezvoltarea personalității unui om). Pentru a îmbunătăți situația, în primul rând este nevoie să identifici problemele. Orice profesor din România ar trebui să fie capabil să realizeze analiza SWOT a activității didactice la disciplina pe care o predă și să aiba capacitatea de a îndrepta situația, în condiții „normale” de lucru. Domnul prof. univ. dr. Leornard Azamfirei subliniază câteva aspecte esențiale despre ce ar trebui să însemne educația la/prin câteva discipline, exprimă o viziune, rostul acestor discipline (adică de ce ar trebui studiate și cum). Câți dintre profesorii din învățământul preuniversitar înțeleg? Câți dintre elevi și părinți înțeleg profund rostul școlii? Un profesor care iubește școala și învățătura suferă profund când vede ceea ce se întâmplă în școală și în societate. O persoană care a absolvit liceul ar trebui să știe de existența listei cărților interzise sau autorilor interziși în perioada stalinistă (de exemplu, Lucian Blaga), de distrugerea elitelor în acea perioadă, de despăgubirile plătite de România după al doilea război mondial, de resursele cu valoare de trilioane din Ucraina, de lecția de patriotism din ”Scrisoarea a treia”. Ar mai trebui să poată măsura și trasa cu rigla o linie de 10 cm, să estimeze corect înălțimea unei încăperi (nu are doar 1,5 m), să transforme corect 400 mm în cm. Ar fi util să știe că ghiozdanul plin nu ar trebui să cântărească mai mult de 10% din masa/greutatea corpului său și că ar fi bine să facă exerciții pentru a-și întări mușchii care susțin coloana, nu doar pentru cei de la picioare. Îi mulțumesc și îi sunt recunoscătoare domnului profesor pentru tot ce a scris și sper ca ideile să ajungă pe câmpuri fertile pentru a rodi.

  23. Păi vă amuzați, stimate domn, pentru că învățământul universitar a primit mereu ce a dorit – număr de locuri bugetate, cu mult peste necesitățile pieței forței de muncă, buget mai mare decât învățământul preuniversitar, deși nu există niciun argument valid pentru asta, autonomie cât cuprinde, care v-a permis să faceți admitere pe baza de dosare și sa primiți chiar absolvenți care promit că iau bacul și, în general, toată susținerea de care ați avut nevoie, că, deh, toată pleiada de miniștri a venit din mediul universitar,
    niște habarniști care cunosc preuniversitarul din povești! Să înțeleg că nici nu vă interesează pe dumneavoastră să vă faceți normele… Iar despre calitatea cursurilor, mă întreb cum de aveți curajul să vorbiți!!! Am avut fiica la medicină și plângea pentru că profesori ai acestei mărețe facultăți citeau de pe ppt-uri pline de greșeli gramaticale, cu informații preluate exact din curs sau cărți, fără nicio prelucrare… Vedeți-vă de bucătăria dumneavoastră, pentru că încă functionati datorită muncii profesorilor de fizica, chimie și biologie din liceu, care ii pregătesc pe viitorii voștri studenți!

    1. Multi profesori pe aici in comentarii! Elevii, o cohorta de napastuiti ai sortii, obligati sa care vesnicul ghiozdan de 5-6 kg, sa parcurga zilnic 6-7 materii plus 2-3 ore de teme si invatat acasa! La acestea se aduga in paralel meditatia cu orele si banii alocati aferente! Da, invatamant ce este perceput ca o corvoada, special conceput sa se bazeze pe meditatie, generator de posturi inutile platite, ocupat de oameni rigidizati, prizonieri ai propriilor materii! Exact! Ore en-gros ca sa justificam bani dati multimii de salariati! Prapastie ce se adanceste continuu intre elev si sistem. Elevul uraste sistemul nu este atras de el! Ne vaitam ca s-a pierdut lupta cu digitalul cu platformele! Logic pentru ca sistemul este demult rupt de realitatea elevului din 2025 ( da 2025! ). Un sistem conceput in jurul profesorului si nevoilor lui! Un sistem invechit si total rupt de realitate! Ce ar fi daca am pune elevul in mijlocul acestui sistem si sa croim totul dupa nevoia si statura ELEVULUI? Sa reducem numarul de ore la un pachet mimim de baza 2-3 materii, urmand ca restul sa fie alese ca optionale de elev? Sa vedem ca nu mai vine domnul profesor plictisit la scoala si ca este interesat sa captiveze atentia elevului prin: stil de predare, competente digitale, punere in practica, simplitate, nonconformism poate! Din pacate timpul ma preseaza, trebuie sa duc la aceasta ora copilul la scoala! Acolo il asteapta 7 ore de parcurs la 7 materii neesentiale!

  24. Reforma nu se poate face fără a schimba ceva din temelii și fără să existe consecințe imediate asupra oamenilor direct implicați. În schimb, este ușor să vorbești de la înălțimea scaunului de profesor universitar. Probabil domnul profesor predă și la universitate și este și medic, ceea ce mie fizic mi se pare din start cam dificil. Vrem să vorbească experți din mediul preuniversitar. Să nu uităm că la greva din 2023, universitarii nu au intrat în grevă, nu le-au fost tăiate salariile, dar au beneficiat de aceleași măriri salariale.

  25. Nea’ Leo, oare nu trebuia să fii deja la pensie acum? Lasă locul pe care-l ocupi acum, altora mai tineri și mai capabili, sau măcar mai constructivi în gândire decât tine! Ți-ar sta mai bine să ieși la o plimbare cu nepoții prin parc!

  26. Toate vechi și noi sunt toate!
    Orice schimbare a planurilor cadru respectiv a programelor aferente sunt inutile dacă nu se schimbă modul de evaluare.
    Toți specialiștii din domeniu o știu, puțini o și spun dar nimeni nu o ascultă sau nu vor să-și asume decizii nepopulare.
    Sunt multe întrebări care de-a lungul timpului au devenit retorice:
    1. De ce nu s-au pus în aplicare prevederile legislative pentru evaluarea la clasa a 8-a pe formatul celei de a 6-a?
    2. De ce nu s-au modificat programele și manualele de gimnaziu pe formatul acestui tip de evaluare? De ce nu s-au format profesorii pentru a se putea realiza o astfel de evaluare?
    3. De ce subiectele de limba română de la bacalaureat, profil uman nu diferă față de cele pentru profilul real?
    4. De ce profilul tehnologic este obligat să susțină proba de fizică la bacalaureat în detrimentul materiei care conferă specializarea?
    5. De ce bacalaureatul se poate susține doar la materia parcursă într-un an sau doi din liceu ? Ce presupune că ar trebui să facă elevii și profesorii în toți ceilalți ani?
    Poate când ne vor interesa cu adevărat nivelul de educație al societății noastre și interesul real al elevului în detrimentul numărului de olimpici sau a economiilor la buget pentru educație, vom avea și răspunsurile la întrebările de mai sus.
    Realistic vorbind, nu le vom avea în această eră. Istoria omenirii a demonstrat că societatea nu are nevoie de oameni educați și independenți. Doar dresați și ușor de manipulat.

  27. Gloria orelor din orar? Mai bine vă vedeți de facultatea d-voastră! Studenții d-voastră își aleg disciplinele?
    psihiatrie la stomatologie? hai, mă bag și eu, diletant…😁🤔

  28. Tovarășe rector, într-un recent sondaj făcut în România, doar printre tineri, la sfârșitul anului trecut, 40 % dintre ei au spus că în România ar fi bună o conducere dictatorială. Eu nu va mai comunic decât doar, va dau cuvinte cheie: Georgescu, aur, fascism, legionari, POT, SOS. Capisci?

  29. Asemenea indivizi ar trebui sa conducă doar inv universitar ,nu și cel preuniversitar ! Nu știu realitatea de la catedra ,dar vor studenți doar pe turta lor !

  30. După cetățeanul de mai sus, toate materiile sunt inutile și ar fi bine ca elevii sa nu mai învețe nimic. !!
    Cu toate acestea, eu fiind excepțională la matematica, profa de fizica în clasa a XII a nu a vrut sa îmi dea Bac-ul decât după ce i-am “recitat” pe dinafara toată cartea de fizica atomica, iar cea de geografie m-a pus sa-i spun pe dinafara 70% din geografia economica a României. !!
    Și mi-a prins foarte bine în viata, deși pe atunci am fost foarte supărată pe ele !!
    Un tânăr la 17-18 ani are capacitate de învățare mai buna decât un adult, iar dacă îl antrenam sa învețe, ii va folosi enorm în viata !! Dacă îl învățăm sa lenevească și îl ținem în fata ecranelor fara ca nici măcar sa se miște, “ca sa nu facă efort”, ii facem un mare rău, îl învățăm ca nu e nevoie sa muncească și ca toate vin “de-a gata”, ceea ce îi mutilează caracterul și ii va aduce prejudicii de comportament și rezultate catastrofale ulterior !!
    Nu degeaba elevii, când ajung în facultăți abandonează în anul I, pentru ca intra total nepregătiți, nici măcar nu știu cum sa învețe, dara-mi-te sa mai aibă vreun bagaj util de cunoștințe!!

    1. Wow!Ferice de mama și tatăl tău!Ești un adult de nota 10+.De asta ne chinuil asa mult cu ei,doamna informația, câte putin ,câte puțin .Nici asa nu mai vor,le-au intrat în cap prostiile ca nu trebuie sa memoreze și prin urmare nu își dezvolta memoria și nu profita de etapele creierului cu care nu se vor mai întâlni.Da.Materia se uita dar efortul depus îți aduce creierul la un nivel care îți este de folos mai departe.Despre asta este vorba și nu numai.
      Dacă un profesor a avut un elev ca tine în toata cariera didactică si-au făcut datoria pentru o lume mai bună.

    2. ” ( . . . ) eu fiind excepțională la matematică , profa de fizică în clasa a XII – a nu a vrut să îmi dea Bac – ul ( cum vine asta ? ? ? ! ) decât după ce i – am recitat pe dinafară toată cartea de fizică atomică ( cum așa ? ? ? ! ) . . . .” . . . . Ce să zic , exprimare de ” eminentă ” . . . .
      Vorba românului : LAUDĂ – TE GURĂ CĂ ALTUL NU SE – NDURĂ !

    1. așa este!
      poate nici în învățământul superior!

      după câte prostii s-au debitat, am îndoieli că a ajuns într-un loc potrivit capacităților sale intelectuale!
      care sunt extrem de reduse!

  31. Domnul asta crede că învățământul e un domeniu la care se pricepe toată lumea… Hai să lăsăm elevii să aleagă ce cred ei că e bine pt. ei, ca si cum, într-o familie, copiii conduc familia. Mamițica Leonard oare ce zice? Nu simte niste dulceață in galoși? Mi-e scârbă!

  32. Dragă domnule, sunteți mai în vârstă, se vede, dar nu vorbiți ce nu cunoaṣteți. La istorie nu se mai memoreazâ de mult ani, tratate, bătălii. Trebuie înțelese fenomenele istorice. Nu e ca ṣi la examenul pe care îl dați voi, cu memorări….Să înțeleg că vă pricepeți la toate?

  33. Ha, câtă ipocrizie! Ia să vedem, câți elevi ar alege matematica, fizica și informatica dacă ați face un sondaj? Și totuși astea sunt catedrele victorioase, cu bugete uriașe. Vă luați de amârâții de la latină și literatură universală, cu foarte puține ore oricum la cele foarte puține clase de filologie care mai sunt…. Credeți că nu vedem prin voi? Urâțenia voastră sufletească transpiră, duhnește de la o poștă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Ligia Deca, întrebată de un director de școală cum vede „aerisirea planurilor-cadru”, dacă va fi făcută pe modelul polonez: Cred că ceva similar ne-ar fi și nouă util. Polonia „taie din materie și dă mai mult timp pentru fixare” / Poate că, da, avem nevoie de mai mult timp de școală

Ministra educației le-a spus directorilor de școli din județul Mureș, cu care a avut o întâlnire vineri, organizată de Inspectoratul Școlar Județean, că prin „aerisirea planurilor-cadru” „nu m-am referit la…
Vezi articolul

Profesorii și consilierii școlari mai au la dispoziție 2 zile pentru a se înscrie la Conferința Națională a Comunității “Educație pentru Științe”, anunță Universitatea din București

Profesorii și consilierii școlari mai au la dispoziție două zile pentru a se înscrie la Conferința Națională a Comunității “Educație pentru Științe”, anunță Universitatea din București. Evenimentul, aflat la a…
Vezi articolul

Fizicianul Cristian Presură: Primul manual de fizică pe care l-am coordonat, cel de clasa a VI-a, va ajunge pe băncile elevilor în toamnă și este bazat pe metoda investigației / De la an la an, echipele de autori lucrează pe baza de zvonuri, pentru că nu există un calendar precis din partea ministerului

Pentru elevi va fi o întâlnire de început cu fizică predată că știință de sine stătătoare. O întâlnire emoționantă, ce poate formă destine sau poate îndepărta complet elevii de această…
Vezi articolul

UTIL 5 motive pentru care să alegeţi Muzeul Simțurilor din București ca destinație pentru activitățile extracurriculare ale claselor / Modalități inovatoare de a oferi elevilor o educație captivantă și memorabilă (P)

Dacă sunteţi în căutarea unor modalități inovatoare de a oferi elevilor o educație captivantă și memorabilă, Muzeul Simţurilor și-a propus să fie o destinație esențială pentru activitățile extracurriculare ale claselor.…
Vezi articolul