Universitățile își deschid astăzi oficial porțile, pentru a începe un nou an universitar într-un moment politic fără precedent: la educație nu există nici măcar ministru interimar. Portofoliul Educației este suspendat într-o criză politică ce o surclasează chiar și pe cea de anul trecut. În 2018, Guvernul Dăncilă trata “golul” de la Educație cu același panaceu cu care insistă astăzi să ocupe un portofoliu de Comisar European: Rovana Plumb era interimar la educație anul trecut, într-un mandat tampon între ministrul “pamblică” Valentin Popa și Ecaterina Andronescu a cărei intrare în mandat a fost urmărită de propria declarație încălcată: “eu nu sunt de vânzare”.
Interimatul lui Breaz a expirat, iar drepturile de semnătură în Educație au fost direcționate de guvern către secretarul general al Ministerului și secretari de stat, relatează Educatieprivata.ro, după ce președintele Iohannis a refuzat de două ori numele propuse de Dăncilă, argumentând că s-a schimbat componența politică a Executivului odată cu ieșirea ALDE de la guvernare și că premierul ar trebui să meargă în fața Parlamentului.
Ce s-a întâmplat în ultimul an?
Evaluarea școlilor doctorale – instituțiile care au strâns cele mai flagrante acuzații și dovezi de plagiat și care, paradoxal, nu au fost inspectate de 8 ani – a fost amânată fără un orizont clar de așteptare. Apoi universitarii au fost luați la rând de guvernul Dăncilă cu propunerea de a ocupa fotoliul perpetuu gol de la Ministerul Educației. Cine era ministru anul trecut la Educație, când începea anul universitar?
Anul trecut, pe 1 octombrie, anul universitar începea cu un ministru demisionar la Educație, după ce Valentin Popa – rectorul Universității din Suceava – își dăduse demisia din această funcție ca urmare a scandalului politic de proporții pe care îl declanșase cu UDMR prin susținerea unei ordonanțe de urgență care a făcut imposibilă predarea limbii române în școlile minorităților de către învățătorii care nu aveau studii universitare de limba română (detalii aici).
A urmat Rovana Plumb ministru interimar al Educației – cea care astăzi este protagonista celui mai răsunător scandal politic din România: este propunerea oficială a României pentru a ocupa un fotoliu de Comisar European, dar a fost respinsă în Comisia Juridică (JURI) a Parlamentului European (detalii aici)
În universitar, Plumb l-a ajutat în scurtul mandat interimar pe ministrul de atunci al Justiției, Tudorel Toader, să-și securizeze postul de rector al Universității Al. I Cuza din Iași, după ce senatul universității, potrivnic lui Toader, introdusese în carta universitară un mecanism mai ușor de accesat pentru demiterea rectorului. (Detalii aici)
Tot atunci, Plumb a vrut să desființeze organismele intermediare de la Educație și Cercetare și să le centralizeze la Ministerul Fondurilor Europene, însă planurile nu au fost duse la capăt până la finalizarea mandatului interimar (Detalii aici).
A urmat surprinzătoarea preluare a portofoliului Educației de către Ecaterina Andronescu. Președinta Senatului Universității Politehnice din București (UPB) a preluat pentru a patra oară șefia Ministerului Educației, în 2019, după ce anterior îi ceruse demisia lui Liviu Dragnea de la șefia PSD și după ce declarase pentru G4Media.ro, întrebată dacă Dragnea i-a propus postul de ministru: ”Nu am primit această propunere. Cum v-ați putea închipui după scrisoarea pe care am trimis-o? 110% sau cât vreți dvs peste 100% nu se va întâmpla să mi se propună funcția de ministru al Educației. Eu nu sunt de vânzare”. (Detalii aici)
O lege a învățământului superior a fost promisiunea făcută de Guvernul Dăncilă cu Ecaterina Andronescu ministru al Educației sindicatelor din Educație. Într-un memorandum semnat cu Federațiile sindicale din Educație, cu ocazia unei ședințe de guvern solemne pentru marcarea centenarului, Executivul a promis nu mai puțin de 3 legi ale educației, până pe 31 martie 2019. (Detalii aici)
Andronescu nu a venit cu niciun plan concret de lege a educației, ci cu un set de principii care, în majoritate, se regăseau paradoxal și în legea educației 1/2011 modificată masiv de guvernele social-democrate din ultimii 8 ani.
Ce a reușit Andronescu, în universitar, în ultimul an? Concret, să amâne sine die procesul de evaluare a studiilor doctorale, care de 8 ani de zile sunt zdruncinate de dovezi de plagiat. Regulile de evaluare a studiilor doctorale impuse de Andronescu au fost criticate aspru atât de studenți, cât și de Consiliul Național al Rectorilor, deși nici forma promovată de aceștia nu a fost ferită de criticile universitarilor. (Detalii aici și aici)
În acest an, UBB Cluj și Universitatea București au regresat serios în Top Shanghai, singurele universități românești fiind la coada clasamentului dominat de instituții academice din SUA și Marea Britanie (Detalii aici). Universitățile românești nu au reușit să își depășească performanțele nici în celelalte clasamente internaționale relevante, precum cele realizate de Quacqarelli-Symonds, însă de remarcat că numărul universităților care au ales să-și deschidă datele pentru a fi analizate și ierarhizate în aceste clasamente a crescut (detalii aici).
Mediul universitar a înregistrat și câteva succese, în acest an:
- trei universități românești au fost acceptate de Comisia Europeană în primul val de consorții finanțate pentru crearea Universităților Europene: Universitatea din București, Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București și Universitatea Tehnică de Construcții din București (detalii aici)
- o universitate din România a reușit să intre în Planul Juncker: Universitatea Politehnica din București a primit un împrumut de 25 de milioane euro de la Banca Europeană de Investiții, pentru o clădire nouă în campusul universitar (detalii aici)
- universitățile au început să își deschidă comunicarea științifică spre publicul larg: Universitatea din București a organizat tot anul evenimente de popularizare a științei, a constituit un grup formal în instituție care să se ocupe cu deschiderea către public, la și Universitatea Babeș-Bolyai și Universitatea de Vest din Timișoara
După ce a reușit să introducă o neîncredere cronică în sistemul de învățământ – cu propuneri avansate pe bandă rulantă și retrase cu aceeași viteză – Ecaterina Andronescu a fost demisă de Viorica Dăncilă, pentru declarațiile pe care le-a făcut în cazul Caracal (detalii aici).
Din luna august 2019, educația nu are ministru plin, în România. Portofoliul a fost gestionat interimar de ministrul Culturii, Daniel Breaz. Interimatul a expirat, între timp, președintele Klaus Iohannis l-a respins pe Șerban Valeca propus de Dăncilă să preia portofoliul, iar portofoliul este suspendat acum în criza guvernamentală.
Un an cu un ministru plin, unul demisionar și 2 interimari la Educație
- Valentin Popa – ministru demisionar la momentul începerii anului universitar 2018-2019: mandatul său s-a întins în perioada 29 ianuarie 2018 – 2 octombrie 2018 (PSD). Popa a anunțat pe 27 septembrie 2018 că și-a dat demisia din funcția de ministru, deci în octombrie anul universitar a debutat cu un ministru demisionar la Educație
- Rovana Plumb – ministru interimar 3 octombrie 2018 – 16 noiembrie 2018 (PSD)
- Ecaterina Andronescu – ministru plin 16 noiembrie 2018 – 2 august 2019
- Daniel Breaz – ministru interimar 5 august 2018 – 18 septembrie 2019
- Educația este “suspendată” – fără ministru plin sau interimar – din septembrie
Mihai Peticilă
Ștefan Lefter
Matei Pop
Costin Ionescu