Daniel David, ministrul care a livrat austeritate și a aruncat școala și profesorii în cea mai mare criză de încredere

După un an de ministeriat, Daniel David și-a prezentat demisia premierului Bolojan. A fost numit în guvernul Ciolacu 2 pe 23 decembrie 2024 – a ieșit din guvernul Bolojan pe 22 decembrie 2025. Un an în funcția de ministru al Educației și Cercetării, două mandate în două guverne. De 150 de zile nu mai făcuse o conferință de presă la ministerul pe care-l conducea.

În primul mandat, în Guvernul Ciolacu, Daniel David a fost prezentat și s-a prezentat drept ministrul reformei bazate pe dovezi. „Am venit să întăresc profilul euro-atlantic al guvernului”, spunea David la începuturile mandatului său de ministru, iar într-unul dintre primele sale mesaje publice ca ministru scria că „angajamentul meu ca ministru al educației și cercetării este că România euroatlantică nu poate exista fără România tradițională”, încercând să atragă atenția asupra polarizării provocate de anularea alegerilor prezidențiale de la momentul respectiv. „dacă politic toți vorbesc de ministere de forță, pentru mine social, ministerul cel mai puternic dintr-un guvern trebuie să fie Ministerul care se ocupă de educație și de știință“, declara Daniel David după audierile din parlament, pe 23 decembrie.

Profilul său academic – profesor universitar de psihologie, cercetător recunoscut internațional, fost rector al Universității Babeș-Bolyai, expert evaluator pentru instituții academice de prestigiu din SUA și Europa – i-a oferit un capital de credibilitate fără precedent pentru un ministru al Educației. La final de primul mandat, pe 19 mai, publica Raportul QX, așteptat, promovat și prezentat pe parcursul întregului mandat promovat ca fundament al unei reforme coerente, iar discursul public a invocat constant știința, analiza și respectul pentru expertiză.

Tocmai acest profil a creat așteptări uriașe în sistem. Majoritatea profesorilor nu au reacționat cu suspiciune la momentul respectiv. Au existat o serie de poziționări publice care arătau că educația ar putea fi, în sfârșit, condusă de cineva care înțelege munca didactică, care știe ce înseamnă să construiești instituții și care nu va transforma școala într-o variabilă de ajustare bugetară.

Primele fisuri au apărut prin lipsa de onestitate. La jumătatea anului, după primul mandat, Daniel David a schimbat radical placa: „Educația are o contribuție mare la deficitul pe care îl avem”. Declarația din 5 iulie era începutul unui șir de acuzații directe sau indirecte la adresa profesorilor, de justificări față de situația fără ieșire în care ministrul a încercat să prpiecteze domeniul pe care-l conduce. Singurul domeniu care avea probleme fundamentale și care trebuia să ia măsuri imediate, altfel urmează falimentul, anunța apocaliptic ministrul: „Dacă peste câteva săptămâni nu facem nimic și nu înțelegem prin ce trecem, mă tem că nu mai putem da nicio bursă”.

Consiliul Fiscal – instituția care analizează impactul economic al politicilor publice – a estimat că „eficiența bugetară” a Legii 141 în anul 2025 este de fapt de 378 de milioane de lei, nu de miliarde, cum susținea Guvernul. Concret, Consiliul Fiscal a arătat că economia pe care o va face ministerul în acest an prin toate măsurile din legea Bolojan, care dau peste cap școlile, profesorii și elevii, este de 0,6% din bugetul MEC sau 0,02% din PIB. Reacția ministrului David la analiza făcută de Consiliul Fiscal, analiză obligatorie prin lege pentru Guvern: „Nu ei sunt experții. Eu vă spun câți bani mi-ar fi trebuit.”

Asta în condițiile în care gaura bugetară din educație fusese ascunsă de Daniel David jumătate de an, la fel ca în cazul restului guvernării.

Odată cu schimbarea guvernului, Daniel David a devenit un alt ministru. De la cel care vorbea despre „linii roșii” – fără concedieri, fără creșterea normei didactice, fără decizii fără fundament științific – a ajuns ministrul care a acceptat și a impus toate aceste măsuri, fără excepție. Educația a intrat într-o logică de austeritate brutală, fără precedent în ultimii ani, mai ales în preuniversitar.

În ședința în care au fost propuse măsurile, în Coaliția de Guvernare și cu reprezentanții ministerelor, conform surselor Edupedu.ro, ministrul Daniel David a fost singurul care a ridicat mâna și și-a asumat că va lua măsurile propuse, fără să comenteze. Tot ce a decis politicul, David a aplicat fără reacție. Motivul său declarat celor din minister și din cabinet: „dacă noi aplicăm în educație primii, atunci toți vor vedea exemplul nostru și ne vor urma”. Era în iunie 2025. Până în final de noiembrie 2025, niciunul dintre colegii săi miniștri nu aplicaseră și în domeniilor lor măsuri de austeritate.

Au urmat creșterea normei didactice, reducerea și eliminarea unor burse, creșterea numărului de elevi pe clasă, comasarea școlilor după criterii administrative, restructurarea funcțiilor de conducere. Măsuri cu impact profund asupra calității educației, impuse rapid, fără evaluări de impact transparente și fără o consultare reală a profesioniștilor din sistem. În paralel, discursul public al ministrului a devenit tot mai critic și generalizator la adresa profesorilor, care au fost transformați în responsabili colectivi pentru dezechilibre bugetare produse politic. Câteva dintre „aforismele” sale:

„Uneori am impresia că încerc să salvez Educația de unii oameni ai Educației”
A dat vina pe sindicate pentru lipsa discuțiilor pe Titularizare și norme, numindu-le un obstacol.
„Din premiul primit, olimpicii își pot da singuri o bursă de merit în fiecare lună”
„Nu vreau să vă supăr, dar cumva poate că m-aș gândi să îmi iau un job part-time. Știu, noi nu avem cultura asta, dar eu sunt mai familiarizat cu mediul american”, către studenții care îl întrebau ce să facă fără bursele tăiate de Guvern.
După care recunoaște că nu a avut nevoie de job în facultate, a fost întreținut de familie.
Justifică majorarea numărului de elevi în clasă cu „două bănci în plus”.

Contradicția centrală a acestui mandat este însă raportarea la știință. Daniel David a insistat de-a lungul mandatului că se ghidează după practica bazării politicilor publice pe dovezi științifice și evidențe măsurabile, însă în practică a respins și a blocat transmiterea către presă a analizelor critice făcute de Institutul de Științe ale Educației cu privire la măsurile guvernamentale din educație. Cercetătorii nu au fost consultați real de cabinetul său, iar documentele care contraziceau necesitatea și eficiența măsurilor de austeritate au fost cenzurate înainte de a ajunge în spațiul public. Pentru prima dată după 1989, un ministru al Educației a ales să oprească datele științifice pentru a-și proteja deciziile politice. De fațadă, ministrul David a cerut IȘE o analiză amplă a măsurilor luate prin Legea Bolojan. Potrivit surselor Edupedu.ro, analiza respectivă a fost îngropată de minister atunci când cercetătorii au solicitat datele pentru a putea analiza efectele – nici în prezent acestea nu au fost puse la dispoziția cercetătorilor.

Fără să arate că înțelege fenomenul analfabetismului funcțional sau că face vreun efort pentru asta, ministrul a declarat de la începutul mandatelor sale că acesta este inamicul numărul 1. Cu o lună înainte să plece din funcție a și declarat că „lipsa de pregătire a profesorilor este cauza principală a analfabetismului funcțional în rândul elevilor”, „n-ai pe cine să pui responsabilitatea decât pe cadrele didactice”. În fapt – ministrul s-a bătut doar cu profesorii. În întregul său mandat nu a luat nicio măsură relevantă pentru combaterea analfabetismului funcțional, științific dovedită și probată, ci a enumerat o serie de improvizații derivate din legea Bolojan.

Deși avea debirocratizarea ca prevedere în programul de guvernare, Daniel David a lăsat sistemul de educație mai birocratizat, mai sufocat administrativ, cu un volum crescut de raportări și proceduri, în vreme ce timpul real pentru actul didactic s-a redus. Profesorii petrec mai mult timp justificând și adaptându-se decât predând, iar reforma promisă a devenit un strat suplimentar de presiune, nu o simplificare. Creșterea normei didactice, creșterea numărului de comisii din școală, creșterea cantității de hârtii gestionate de profesori – rapoartele suplimentare făcute în marja orelor remediale introduse cu forța. Toate sunt producătoare de birocrație. Daniel David a livrat aici doar promisiuni și a crescut, în realitate, birocrația.

Poate cel mai grav efect al acestui an este însă deteriorarea spiritului de muncă din educație. Profesorii vorbesc despre epuizare, despre lipsa de sens, despre sentimentul că profesia lor a fost devalorizată simbolic. În mai multe poziții publicate de Edupedu.ro, profesori, directori, specialiști în Educație atrag atenția asupra fenomenului care alienează munca la școală. Mesajul transmis implicit de ministrul David și de premierul Bolojan a fost că educația poate fi ajustată oricând prin tăieri, norme mai mari și clase mai aglomerate, fără ca acest lucru să conteze cu adevărat. În loc să consolideze prestigiul profesiei didactice, acest mandat l-a slăbit.

Daniel David nu părăsește Ministerul Educației ca ministrul reformei promise, ci ca ministrul care a risipit un capital de încredere rar și a lăsat în urmă un sistem mai obosit, mai birocratizat și mai demoralizat. Daniel David a arătat că expertiza academică nu înseamnă automat onestitate politică și respect pentru oameni și că nu este suficientă pentru a conduce educația.