Visează. Creează. Inovează. Și taci. Cum i-a premiat olimpiada creată de actualul ministru Mihai Dimian pe elevii sclipitori cu opacitate și jigniri

Pe pagina oficială a Ministerului Educației scrie că olimpiadele „promovează valorile culturale și etice fundamentale, spiritul de fair-play” și că „fiecare persoană are dreptul să primească o educație care dezvoltă abilitățile sale la întregul său potențial.” Frumos. Generos. Și, după ce am urmărit în ultimele săptămâni mărturiile elevilor, părinților și profesorilor de la mai multe olimpiade naționale din acest an, pot spune că ceea ce scrie acolo nu are legătură cu realitatea.

Dar înainte să vorbim despre nereguli, trebuie să vorbim despre cine a construit și cine conduce această competiție. Olimpiada Națională de Creativitate Științifică a fost înființată în 2019, la inițiativa lui Mihai Dimian, pe atunci prorector la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, unde și prima ediție a competiției a fost găzduită. El a prezidat comisia de organizare la acea vreme.

La edițiile următoare, Dimian a fost implicat într-o formă sau alta în organizare. În 2023, de exemplu, a prezidat comisia de evaluare. Pagina principală a olimpiadei este găzduită în continuare pe site-ul Universității „Ștefan cel Mare” – universitatea al cărei rector a devenit Dimian în 2024, acum suspendat din această funcție pe perioada mandatului scurt de ministru. Nu există indicii că ministrul Educației ar fi intervenit în organizarea sau jurizarea ediției din 2026. Dar din martie Mihai Dimian este ministrul Educației și Cercetării, cu atribuții directe în organizarea olimpiadei pe care el însuși a creat-o, de data aceasta din poziția de ministru.

Acesta este contextul.

La ONCS 2026, desfășurată la Iași, tabloul documentat de Edupedu.ro a crescut de la un articol la altul. Timpii de jurizare au variat aproape dublu de la o echipă la alta. Evaluatorii ar fi ieșit repetat din sala de concurs în timpul prezentărilor și nu le-ar fi permis unor elevi să epuizeze cele 10 minute prevăzute de regulament – prezentarea și sesiunea de întrebări luând împreună tot 10 minute în loc de 15. Un jurat a pus unui elev care a prezentat un braț robotic bazat pe biomecanica tentaculelor de caracatiță întrebarea: „Câte tentacule are caracatița?” – deși robotul funcționa cu doar trei, pentru eficiență. Aceasta a fost singura întrebare tehnică primită. Un profesor evaluator a spus altui participant că „niciodată nu o să înțeleagă gravitatea situației pe care încearcă să o rezolve.”

La etapa pe București a aceleiași olimpiade, profesorii ar fi refuzat să vadă posterele elevilor, nu s-au pus standuri la dispoziție conform regulamentului, iar echipele cu cele mai mari punctaje nu ar fi primit nicio întrebare din juriu.

Jurizarea la Iași a început în jurul orei 16:00 și s-a terminat în aproximativ o oră și 15 minute, spun participanții, deși pentru 7 echipe cu câte 15 minute alocate fiecare ar fi trebuit să dureze cel puțin o oră și 45 de minute. Matematica nu iese.

Punctajele afișate inițial pe site-ul oficial al competiției au fost modificate în aceeași zi a premierii, fără nicio explicație publică. Un părinte ne-a trimis capturile care documentează aceste modificări: același cod de echipă apărea cu două punctaje diferite în două secțiuni ale aceluiași site, la distanță de câteva minute. Lista grupelor de jurizare publicată înaintea concursului conținea 23 de elevi înscriși la o secțiune, în timp ce la afișarea rezultatelor apăreau punctajele a 24 de echipe. Al 24-lea nu a fost explicat de nimeni.

La intrarea în concurs, actele de identitate ale participanților nu ar fi fost verificate. O elevă a semnalat clar acest lucru în contestația depusă: actele de identitate „nu au fost cerute, ceea ce putea rezulta într-un lucru grav, alte persoane având posibilitatea să concureze în locul nostru.” Organizatorii au răspuns că vor reevalua procedurile interne. Nu au explicat cum s-a putut întâmpla.

Când aceeași elevă a depus contestație privind modul de organizare, comisia centrală i-a răspuns că vor „analiza aspectele semnalate” – și că îi recomandă să-și îmbunătățească proiectul pentru rezultate mai bune data viitoare. Sesizarea nu privea calitatea proiectului. Răspunsul oficial ignora complet ce s-a reclamat și se încheia cu un sfat patronizant. Iar un cadru didactic care a însoțit elevi la competiție ne-a transmis, sub protecția anonimatului, că inspectoarea de specialitate din Ministerul Educației, membră a comisiei centrale ONCS 2026, ar fi luat legătura cu el pentru a-l întreba de ce dorește să depună contestație și pentru a-i propune să discute în particular despre nemulțumiri. Elevii au refuzat întâlnirea și au depus contestația oricum. Dacă această relatare este exactă, ea descrie o tentativă de a descuraja exercitarea unui drept legitim, venită din interiorul ministerului care organizează competiția.

Nu există la ONCS 2026 explicații astfel încât să fii lămurit cu ce notă ai luat și de ce. Regulamentul specific, aprobat în ianuarie 2025, prevede la articolul 16 că „hotărârea finală a juriului nu poate fi contestată.” Punct. Nicio procedură de feedback, nicio motivare a punctajului, nicio posibilitate de a înțelege unde ai greșit sau ce trebuia îmbunătățit. Ești elev care a muncit un an întreg la un proiect de cercetare, ai ajuns la națională, și pleci acasă cu un număr pe o hârtie – care, în cazul ONCS 2026, poate fi modificat până ajungi acasă.

Președintele comisiei centrale, Radu Ciorap – cadru didactic la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, instituția care a găzduit olimpiada – a negat problemele și într-o declarație pentru Edupedu.ro a susținut că doar trei echipe din cele 184 participante au depus contestații. Mai mulți părinți susțin că numărul real este de cel puțin 17. Nu există nicio modalitate publică de a verifica care cifră e corectă, pentru că olimpiada nu are o procedură transparentă nici pentru înregistrarea contestațiilor. Am întrebat Ministerul Educației, așteptăm răspunsul instituției și îl vom publica.

Iar ONCS nu e un caz izolat în acest sezon olimpic. La Olimpiada Națională de Științe Socio-Umane 2026, am documentat un tablou similar: elevi jigniți în fața comisiei – unui elev cu 9,20 la Psihologie i s-a spus să-și recitească lucrarea „să vadă ce aberații a scris” -, evaluări descrise ca subiective și lipsite de orice transparență, și o încălcare directă a legislației: comisia a respins neregulamentar 89 de cereri de contestație, blocând un drept elementar garantat de lege. La Olimpiada Națională de Logică, au apărut acuzații despre subiecte exagerat de dificile și despre elevi care au susținut examenul seara, după ce avuseseră în aceeași zi alte olimpiade.

Elevii și profesorii au trimis reclamații la minister. Ministerul le-a dat „în lucru la departamentul de olimpiade.” Atât.

Am urmărit dacă Ministerul Educației a reacționat public la vreunul dintre aceste semnale. Nu a făcut-o. Nu există nicio declarație a ministrului privind neregulile semnalate la olimpiadele pe care le coordonează. Ministrul Dimian a găsit timp, în această perioadă, să dea exemplul soției sale, care a câștigat locul I la două olimpiade naționale „fără relații și fără un liceu puternic în spate”, o replică de discurs electoral pe post de răspuns instituțional la acuzații concrete de încălcare a legislației.

Faptul că ministrul Educației, fondatorul ONCS, rectorul suspendat al universității care găzduiește site-ul oficial al olimpiadei, alege să tacă în fața neregulilor semnalate tocmai la această competiție e o problemă de guvernanță.

Tăcerea oficială în fața unor semnale repetate, documentate, venite din olimpiade diferite, din județe diferite, de la elevi care nu se cunosc între ei, nu mai poate fi numită prudență. Se numește dezinteres.

Pe 1 iunie, de Ziua Copilului, ministrul Mihai Dimian scria pe Facebook că va continua să creeze „oportunități mai bune pentru copii și tineri”. În aceeași perioadă, elevi din mai multe olimpiade naționale trimiteau ministerului sesizări privind jurizarea, contestațiile și lipsa de transparență. Între mesajul festiv și experiențele descrise de participanți există o distanță uriașă.

Jurizarea unor probe complexe e dificilă. Unele nemulțumiri pot reflecta dezamăgiri subiective, inevitabile într-o competiție. Dar falsificarea matematicii timpilor de jurizare nu e subiectivă. Modificarea punctajelor pe site în ziua premierii nu e subiectivă. Respingerea neregulamentară a 89 de contestații nu e subiectivă. Absența verificării identității participanților nu e subiectivă. Contactarea unui profesor pentru a-l descuraja să conteste nu e subiectivă. Când același tipar apare la olimpiade diferite, în același an, nu mai vorbim de coincidențe. Asta arată că avem o cultură instituțională în care elevul nu are dreptul să întrebe, evaluatorul nu are obligația să explice, și ministerul nu simte nevoia să răspundă.

O elevă de gimnaziu care pleacă de la olimpiadă spunând că „nu contează ce și cum știi, contează relațiile și pilele” nu a ieșit din concurs mai deșteaptă, ci a ieșit mai cinică. Și nu e vina ei. Două eleve care au scris în contestația lor că experiența „le-a demoralizat, făcându-le să se simtă neapreciate” descriu un eșec al sistemului față de ele. Un sistem care le-a cerut să viseze, să creeze, să inoveze – chiar cu aceste cuvinte, căci „Visează – Creează – Inovează” e motto-ul cu care ministrul Dimian a lansat olimpiada în 2019 și care, în 2026, le-a arătat elevilor că visele lor sunt strivite de un evaluator care e departe de a fi profesor, care nu explică nimic din ce evaluează, care apoi modifică fără explicații punctajele, în timp ce elevii sunt în drum spre casă.

O loterie cu aer academic, organizată cu bani publici, de un minister care scrie pe site că „garantează egalitatea de șanse,” patronată de un ministru care și-a arătat grija pentru copii ignorându-i.