Daniel David, ministrul Educației și Cercetării, a declarat, la emisiunea InfoEdu de la TVR Info, că „o să vedem, repet, după dezbateri, ca în cazul latinei să nu lăsăm, într-adevăr, totul doar la decizia școlii”. Amintim că Limba latină ar urma să nu mai fie studiată obligatoriu de liceenii de la filologie și științe, ca în prezent, potrivit proiectelor de planuri-cadru 2025 lansate în dezbatere de Ministerul Educației.
Daniel David a explicat că discuția cu specialiștii a fost ca din numărul de ore la dispoziția școlii să se ofere și pentru Limba latină:
„Discuția în grupul de specialiști a fost că din numărul acela mare de ore la dispoziția școlii, foarte probabil, se vor oferi ore de latină, adică de către cei care sunt în zona de filologie, profilul umanism, specializarea filologie, dar se vor putea oferi în funcție de interesul școlii pentru a face latină, cu aplicații mai degrabă spre arheologie, spre limbi clasice, spre alte domenii relevante”, a spus acesta.
Potrivit ministrului Educației, „colegii din zona latinei” au un semn de întrebare dacă școala e suficient de responsabilă:
„Numai că în discuția pe care o am în această perioadă de dezbatere cu colegi din zona latinei ei au un semn de întrebare: „școala e suficient de responsabilă ca să facă acest lucru?”. Sigur că nu-mi place să aud această evaluare. Dacă școlile nu sunt responsabile, atunci ce facem? Începem să le reglementăm toate aspectele specifice? O să vedem, repet, după dezbateri, ca în cazul latinei să nu lăsăm, într-adevăr, totul doar la decizia școlii, să fie o prezență și o formulare de sus în jos din partea ministerului”, a declarat Daniel David.
Informații de context
Proiectele de planuri-cadru pentru liceu 2025 au fost lansate în dezbatere publică vineri seară, 31 ianuarie, la ora 18:00. Ele prevăd noile scheme după care liceele își construiesc orarele pentru elevi și profesori. După acestea ar urma să învețe elevii care intră în clasa a IX-a în septembrie 2026, adică actualii elevi de clasa a VII-a (anul școlar 2024-2025). Reforma curriculară inițiată în 2012 ar fi trebuit să se petreacă la liceu pentru elevii care au început clasa a IX-a în 2020, tineri care au absolvit deja liceul în 2024, însă a fost amânată succesiv de politicieni.
Edupedu.ro a scris despre principalele noutăți față de actualele planuri-cadru aprobate în mai multe rânduri, în 2004 și 2009. Printre cele mai criticate schimbări se numără eliminarea limbii latine din trunchiul comun al liceului, cu excepția specializării Teologie, ceea ce a determinat un apel public din partea Facultății de Litere din Iași, care subliniază importanța studiilor clasice în combaterea extremismului ideologic și în susținerea ideii de libertate, dar și de la Societatea de Studii Clasice din România.
Ministerul Educației a mai anunțat că elevii pot propune în școală studierea limbii latine ca materie opțională, însă acest lucru rămâne la latitudinea fiecărei unități de învățământ.
Pe actualele planuri-cadru de liceu aprobate în anul 2009 (sursa), elevii de liceu de la profilul uman, specializarea filologie, au câte o oră de limba latină pe an în clasele IX-X și XII și două în clasa a XI-a. Cei de la științe sociale au și ei câte o oră de limba latină pe an în clasele IX-X. Și de la specializarea teologie ortodoxă – muzică bisericească care au în prezent la clasele XI-XII câte o oră pe săptămână rămân fără latină.
3 comments
Distinse domnule ministru, desigur că ați primit tale quale aceste numeroase planuri-cadru pentru învățământul liceal, în funcție de profiluri și de specialități, necesitând destul timp din partea dumneavoastră pentru ale analiza în amănunt. Ați lăsat însă această răspundere, cu mare impact asupra școlii românești, celor pe care îi numiți specialiști. Mai înainte li se zicea experți. În principal, dincolo de grupele de lucru al profesorilor, stabilite prin OME nr. 6739/29.11.2023 pentru elaborarea planurilor-cadru, au ieșit în față, în relația cu publicul, coordonatorii comisiei, niciunul de vreo specialitate apropiată de profilul umanist.
Deși reprezentanți ai științelor exacte, principiile de la care au pornit în acest important demers, tot atât de important ca noua lege adoptată acum aproape doi ani, sunt cu totul discutabile. Poate chiar esențial, fiindcă poate dizolva iremediabil coerența sistemului de învățământ, lăsând la îndemâna oricui răspunderea curriculară pe plan local, în mod populist, chiar și a elevilor, care își vor alege, în multe cazuri, calea cea mai ușoară, cu justificarea că școala este împovărătoare, inutilă, în ideea aproape generalizată „la ce-mi trebuie?”
Și culmea, acest „la ce-mi trebuie?” se aplică începând chiar cu prima disciplină a școlii, limba și literatura română, în studierea căreia s-a propus o reducere drastică a numărului de ore. Aversiunea față de limba română s-a accentuat încă de la prima variantă a Legii învățământului preuniversitar, în care ministrul de atunci, nu știu de ce specializare, a propus ca probele de bacalaureat să se dea printr-un test de tip grilă, amalgamat din toate disciplinele, literatură, istorie, științe, chimie, fizică, matematică.
Acum, de la profilurile teoretic și tehnologic a dispărut câte 1 oră de la clasele a IX-a, a XI-a și a XII-a (respectiv 4>3, 3>2, 3>2!). La clasele XI-XII, pentru disciplina primă a examenului de bacalaureat, au mai rămas numai 2 ore, ca la școlile profesionale de acum 35 d ani! Numai la specializarea filologie se mai păstrează ceva din planurile actuale din licee, insuficient însă, din moment că acolo erau, SCRISE CLAR, și limba latină și literatura universală. Nici la limba și literatura română nu e trecut un număr rezonabil de ore, Ca mai înainte, de CȘ (fostele CDȘ).
Domnule ministru, surprinde, în intervențiile dv., caracterul aproximativ și indecis al aprecierii situațiilor și al posibilelor soluții: „o să vedem, repet, după dezbateri, ca în cazul latinei să nu lăsăm, într-adevăr, totul doar la decizia școlii”; „discuția în grupul de specialiști (iarăși! n.n.) a fost că din numărul acela mare de ore la dispoziția școlii, foarte probabil, se vor oferi ore de latină, adică de către cei care sunt în zona de filologie, profilul umanism, specializarea filologie, dar se vor putea oferi în funcție de interesul școlii pentru a face latină”. Cum adică „o să vedem”, dacă e „în interesul școlii pentru a face latină”? Latina e încă actuală, prin structura riguroasă pe care se întemeiază sistemul gramatical al principalelor limbi romanice, iar terminologia din diversele științe și din cultură provine prin filieră greco-latină.
Limba și literatura română, istoria, geografia, limba latină, constituie, domnule ministru, fără a patetiza, fondul de aur din patrimoniul național. „Limba noastră-i o comoară”, „un șirag de piatră rară”, spune Alexe Mateevici, cu metaforele sincere ale poeziei de atunci. „Limba română este patria mea”, se autodefinește și Nichita Stănescu. Și totuși, nu este vorba numai de poezie. Am văzut recent că la patrimoniul, la comorile noastre se poate atenta, că pot fi risipite, înstrăinate, să nu folosesc un termen mai dur. Din neglijență, din nepricepere, din naivitate.
În cazul de față, al limbii române din școală și din felul de a fi al elevilor, de a-și construi destinul, înstrăinarea se produce pe fondul unui complex de factori care au influențat școala de peste treizeci de ani și care se știu. Modul de ameliorare a acestei situații prin concepte și proceduri privind descentralizarea excesivă a școlilor, flexibilizarea care poate conduce la împrăștierea resurselor umane, atât profesori, cât și elevi, propunerea de CS-uri și mai ales CDEOȘ-uri, unele cu teme derizorii, cât mai ușoare și mai favorabile elevilor, toate acestea vor avea consecințe nefavorabile stabilității și coerenței procesului didactic. Ne aflăm în fața unui experiment pe care cei câțiva reformatori nu l-au putut cuprinde în toate dimensiunile sale: „au uitat” discipline de tradiție din școala românească, declarând că discipline fundamentale din trunchiul comun vor trece în CS și CDEOȘ (50% la clasele XI-XII!), cu desfășurare greu controlabilă în condițiile în care diversitatea tematică va fi asigurată de redactorii de curriculum din școli, profesori (și elevi?).
De aceea, din rezervele acelea de ore indistincte scrise acum la totalul tabelelor, mai urcați ore la locul lor, la disciplinele cuvenite, în autenticul respect al elevilor și al profesorilor, fără concesii demagogice pentru primii și în dezinteres total peentru ceilalți, la care v-ați gândit, fără niciun studiu de impact potrivit legii, lucru spus, că se pot pensiona sau, la peste 30 de ani la catedră, se vor recalifica! Să vedeți atunci cum profesorii se vor certa pe CS-uri și CDEOȘ-uri, cum elevii, cei mai mulți, vor face propagandă (și alegeri?) pentru teme mai ușoare, care și așa s-ar putea să nu-i intereseze, cum unii directori vor manevra numărul de ore, încât să-i favorizeze pe unii profesori sau să-i îndepărteze pe alții.
Desființarea titularizării, mult visată, dorită de mulți să se desființeze prin modificarea legii, se va realiza de la sine.
Cum s-ar desfășura oare învățământul în România dacă nu ar exista un Minister al Educației? Vă puteți închipui? Profesori plătiți de primărie, părinți implicați în viața școlii, competiție adevărată între școli, admitere la intrare în liceu și la facultate. Asta ar fi descentralizare! Când l-am auzit pe dl Bogdan Cristescu vorbind despre sutele de specialiști care au produs aceste planuri-cadru… vă dați seama câți bani publici aruncați complet aiurea? Parturiunt montes, nascitur minusculus mus.
Sistemul ăsta EXISTĂ și e un dezastru total pentru cei săraci (și românii nu-s bogați). Îl găsiți în Statele Unite, în charter-schools (unde merg cei care nu vor să stea la un loc cu săracii lor), unde curricula este aleasă de părinți și politicienii locali (cel mult statali), evaluarea e cum dă cel de sus, resursele se duc spre ce doresc părinții cu bani (că ei plătesc), profesorii sunt angajați strict pe perioada de activitate (și șomează în vacanțe, iar uneori, în statele foarte sărace, lucrează în paralel pe altundeva ca să supraviețuiască). Școlile publice, cărora li se cere să facă față tuturor nevoilor și regulilor și practic nu pot expulza niciun elev, indiferent de motiv (dacă credeți că sistemul ăsta supra-încărcat de birocrație care începe să devină predominantă din România e crunt, n-ați văzut nimic – profesorii americani trăiesc într-o distopie, dacă te uiți ce li se cere să facă, să fie și să devină, ”de dragul elevilor”) sunt subfinanțate și pentru niveluri minime de performanță, așa că societatea americană din statele cu sisteme de învățământ de acest tip este… așa cum se vede prin știrile care (încă) răzbesc de acolo.
Dacă aveți impresia că militantismul de extremă dreaptă care există acum în România nu e de neînvins, luați exemplu de la ei – aceea e direcția în care mergem cu toată viteza. Iar noile planuri – la care se vor adăuga, sunt convins, niște imbecilități de curricula pe la toate disciplinele – vor accelera și mai mult procesul.
În douăzeci de ani vom fi în plină idiocrație autoritariană… dacă mai supraviețuim până atunci.