Psihologul Georgeta Pânișoară: E prea târziu ca la 12-14 ani să-l înveți pe adolescent limite, în raport cu profesorul, în raport cu părintele / Trebuie lucrat pe un sistem de valori corelat acasă-școală

31.904 vizualizări
Foto: © Shutter2u | Dreamstime.com
La vârsta adolescenței, oamenii au nevoie de autonomie și cer autonomie, iar din punctul acesta este târziu să mai fondezi un sistem de valori bazat pe respect față de mediul de acasă și școală, în armonie, spune profesoara Georgeta Pânișoară de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București, într-o intervenție la TVR Info de vineri seară. Aceasta atrage atenția că, de la 12-14 ani, este greu să ”mai formezi comportamente în care [adolescentul] să manifeste niște limite”: în raport cu profesorul, în raport cu părintele, a explicat aceasta.

Întrebată dacă pedepsele mai funcționează în contextul actual, Pânișoară a spus că ”da, dar pe termen lung, dacă pedeapsa nu mai este vizibilă că se mai poate aplica sau dacă cel care pedepsește nu este în spațiul respectiv, fie fizic, fie psihologic, nu se formează o deprindere pe bază de pedeapsă”. Și a continuat, punctând că ”ar trebui să sesizăm mai ales comportamentele pozitive, dar de timpuriu, nu ne trezim că la adolescență sau la liceu lucrăm în felul acesta”.

”Trebuie în primul rând să sesizăm nu ce comportamente nu ne dorim să apară, ci să sesizăm ce comportamente ne dorim să apară și pe acelea să le întărim”, a spus profesoara.

Cadrul universitar a atras atenția și că limitele sunt strâns legate de organizarea în viață, mai târziu, a copilului, dar că trebuie asimilate într-un sistem de valori corelat, acasă – școală: ”Educație fără limite nu duce la nimic bun, inclusiv pentru acel copil, la vârsta adultă, pentru că acel copil care nu are nicio limită nu va învăța nici să-și organizeze munca, nu va învăța nici că trebuie să respecte, iată, niște reguli în societate, respectiv la școală. Trebuie să avem anumite limite, care nu sunt puse în adolescență, sunt puse de la ciclul primar și de acasă. Și pentru că trebuie să fie un sistem care merge în aceeași direcție, până la urmă, nu pot pune limite la școală dacă copilul nu are acasă și nici invers”.

Foto: Facebook.com

Întrebată de moderatoarea emisiunii cum ar trebui concret să reacționeze autoritățile, mai ales după cazul de la începutul săptămânii, Georgeta Pânișoară a spus că ”poate profesorii ar trebui, într-un fel, diriginții, să știe aceste semnale, pentru că pe mine m-a uimit un pic, așa cum au început știrile: un copil liniștit și care nu dădea semne. Eu cred că au fost semne, nu avea cum să nu fie semne, inclusiv o super mare izolare. Era un semn și poate trebuia într-un fel sau altul să-i pese cuiva. De ce este el atât de izolat, dar mă îndoiesc că era doar izolare. Eu cred că au mai fost niște răbufnire, furie”.

Dacă familiile copiilor cu comportament deviant le neagă aceste comportamente, ”atunci înseamnă că trebuie să educăm mai mult și familiile, până la urmă e foarte posibil ca-n multe neacceptări în astfel de situații să fie de fapt o lipsă de conectare între copil și părinți și să ascundem de fapt realitatea sub preș. Trebuie și părinții să conștientizeze că până la urmă este răul copilului lor. Faptul că neagă o stare care ar trebui remediată nu le face bine copiilor, [dar și] acestor indivizi care neagă că s-ar întâmpla ceva cu copilul”, consideră Pânișoară.

  • Intervenția completă a profesoarei este redată mai jos în articol.

Context. Amintim că, miercuri, o profesoară de limba japoneză de la Colegiul Național ”Ion Creangă” din București a fost înjunghiată la o oră de curs de un elev de clasa a X-a. Acesta a fost reținut de poliție pentru 24 de ore, inițial, apoi procurorii l-au arestat, joi, preventiv, pentru 30 de zile.

Vineri după-amiază, în județul Prahova a fost întocmit un dosar penal pentru ultraj pe numele a doi elevi de clasa a VII-a care au batjocorit o profesoară în timpul orei. Elevii de la o școală din comuna Brebu au hărţuit sexual o profesoară, o filmare video cu momentul respectiv fiind postată în mediul online. Pe seară, Inspectoratul Școlar Județean (ISJ) Prahova a transmis că cei doi elevi de 13 ani au media la purtare scăzută la 4 și că vor rămâne, implicit, repetenți.

Tot vineri, Edupedu.ro a scris despre cum Ministerul Educației este observator la toate cazurile de violență asupra cadrelor didactice, din școli. Ca reacție la umilirea filmată a unei profesoare de către elevi de gimnaziu, instituția anunță că „a demarat discuții”. Ministra Educației, Ligia Deca, a transmis și ea un mesaj pentru cadrele didactice după batjocorirea unei profesoare în timpul orei, de către elevi: Vă asigur că voi face tot ceea ce ține de mine să prevenim aceste fapte, a precizat oficialul.

Redăm intervenția Georgetei Pânișoară de la TVR:

Moderator: Doamna psiholog, încercăm să înțelegem ce se întâmplă cu adolescenții din ziua de astăzi, de ce ajung să consume droguri, să vândă, să-și amenințe sau chiar să-și agreseze profesorii. Ce se ascunde în spatele unui astfel de elev.

Georgeta Pânișoară: Da, putem să vorbim până la urmă și de caracteristici de vârstă, pentru că, în principiu, de-a lungul timpului am auzit cu toții expresia criză de vârstă la vârsta adolescenței și sunt diverse caracteristici pe fondul cultivării autonomiei și independenței. Vorbim de o un comportament de rebeliune mai mare, vorbim de lipsă de respect, vorbim de conflicte inter-generaționale și pe baza unor fluctuații emoționale, pentru că nu există un control emoțional foarte bun. Există, la vârsta adolescenței, impulsivitatea, este destul de mare, nu poți controla emoțiile, dar ei până la urmă sunt într-un fel sau altul ca și caracteristică de vârstă și supuși o grămadă unor presiuni interne, poate pe care și le impun ei însuși sau însele fetele, pentru că sunt mari transformări și fizice și psihologice și încearcă să-și găsească identitatea în sine.

Bine, a ajunge la acele comportamente distructive cred că putem să vorbim de, hai să zicem, de cele patru mari teme când vorbim despre dezvoltare și despre educație. Avem și o componentă genetică, dar nu putem să blamăm componenta genetică pur și simplu în sine, pentru că avem și modelele umane: contează foarte mult ce educație ai primit în primii 7 ani, 10 ani, 15 ani de acasă, plus școală. Avem și modelele de la TV și din social media care poate timpuriu n-au fost explicate. Pentru că a uita copilul în fața TV-ului cu desene animate agresive la 3, 4, 5 ani, el nu are niciun sistem de valori bine format, nu are nici cum să judece și să reflecteze la ce este bun și ce e rău în acele desene animate, ne duce automat la decizii mai proaste la vârsta adolescenței, unde oricum ei au și un comportament de asumare de riscuri mult mai mare, pentru că bravează pentru grupul de egali, unde vrea să se simtă acceptat.

Și atunci avem, iată, comportamentul ăsta de sfidare a regulilor, sfidarea celor din altă generație și ca să-și arate și puterea, și controlul, și să se manifeste astfel încât să primească atenție, pentru că cu toții avem nevoie de atenție, de recunoaștere, dar la adolescență cu siguranță poate avem nevoie și mai mare de atenție și de recunoaștere, pentru că ne formăm, cum spuneam, o identitate care crește destul de mult. (…)

Moderator: Unde greșesc părinții și ce ar trebui să corecteze, mai ales în relația cu școala?

Georgeta Pânișoară: Aș porni un pic de la conștientiza părinții că, la adolescență, copilul are nevoie de mai multă autonomie. De multe ori părintele uită că i-a crescut copilul sau, mă rog, merge după același modele de comportament în care să-i spună niște lucruri. Vestea proastă sau bună este că copilul acela, adolescentul chiar, dorește mai mult autonomie și trebuie să te porți un pic altfel. El a cam învățat ce trebuia să înveți până la adolescență. E greu să-i formezi acum comportamente în care să manifeste niște limite. E totuși prea târziu ca la 12-14 ani să-l înveți limite: în raport cu profesorul, în raport cu părintele.

De asemenea, ne referim și la valori. Vorbim de 7 ani de acasă, plus, poate, hai să zicem, încă 7 ani de școală.

Deci până la adolescență să formăm și valori, și limite, și respect și ce mai doriți dvs. Așadar, trebuie un pic să își dea seama nu doar părintele, dar și cadrul didactic că adolescentul nu mai primește, doar așa, control, pur și simplu, și trebuie să-i atragem, să-i motivăm altfel spre învățare, pentru că nu prea mai merge cu modul în care îi controlam, să-i aducem spre cunoaștere, spre curiozitate, prin ”eu sunt profesorul și trebuie să mă ascultați”. E o cu totul altă generație, oricum, care este mult mai liberă, mult mai centrată pe propriile idei, mult mai centrată pe confort și, în plus, în afară de aceste caracteristici, aș zice oricum că nu mai putem merge pe metodele de învățare care funcționau la 8 ani sau la 10 ani, în care poate altfel era dinamica în clasă.

Moderator: Pedepsele mai sunt de actualitate, își mai găsesc rolul acum?

Georgeta Pânișoară: Ați văzut că funcționează vreo pedeapsă doar atunci când este aplicată, funcționează, de frică? Da, dar pe termen lung, dacă pedeapsa nu mai este vizibilă că se mai poate aplica sau dacă cel care pedepsește nu este în spațiul respectiv, fie fizic, fie psihologic, nu se formează o deprindere pe bază de pedeapsă. În principiu, ar trebui să sesizăm mai ales comportamentele pozitive, dar de timpuriu, nu ne trezim că la adolescență sau la liceu lucrăm în felul acesta. Trebuie în primul rând să sesizăm nu ce comportamente nu ne dorim să apară, ci să sesizăm ce comportamente ne dorim să apară și pe acelea să le întărim.

Și bineînțeles limite. Educație fără limite nu duce la nimic bun, inclusiv pentru acel copil, la vârsta adultă, pentru că acel copil care nu are nicio limită, nu va învăța nici să-și organizeze munca, nu va învăța nici că trebuie să respecte, iată, niște reguli în societate, respectiv la școală. Trebuie să avem anumite limite, care nu sunt puse în adolescență, sunt puse de la ciclul primar și de acasă. Și pentru că trebuie să fie un sistem care merge în aceeași direcție, până la urmă, nu pot pune limite la școală dacă copilul nu are acasă și nici invers.

Moderator: Deci e vorba de relația părinți-profesori până la urmă.

Georgeta Pânișoară: Da, să fie un sistem până la urmă și să fim, în familie, se spune că ”trebuie să mergem amândoi cam în aceeași direcție?”. (…)

Moderator: Cum se pot impune profesorii în fața acestei generații?

Georgeta Pânișoară: Știind cum să-i motiveze mai mult sau mai puțin. Și bineînțeles că cadrul este mult mai larg, pentru că până la urmă contează și modul în care ne impunem, noi, ca profesor, în fiecare clasă. Dar contează până la urmă și sistemul social și cât de multă autoritate și respect are această meserie.

Moderator: Cum ar trebui concret să reacționeze autoritățile, mai ales după cazul de la începutul săptămânii?

Georgeta Pânișoară: Foarte puțin poate fi influențat sistemul social, eventual prin niște legi care să existe și care să fie și aplicate. M-aș duce poate mai mult spre sistemul din jurul acestor copii sau copii mai mici sau mai mari. Și m-aș duce mai mult, poate, spre a-i învăța și pe profesori să identifice ce se întâmplă, eventual, din punct de vedere psihologic.

Pentru că niște schimbări de stare emoțională bruscă și uneori prea multă gălăgie, agitație, uneori prea multă izolare sunt niște indicatori; poate o ripostă foarte mare la ceea ce spune profesorul, cu alte cuvinte, de genul persecuție sau furie pentru nu știu ce gesturi, încălcarea de reguli, plângeri, absenteism – poate profesorii ar trebui, într-un fel, diriginții, să știe aceste semnale, pentru că pe mine m-a uimit un pic, așa cum au început știrile: un copil liniștit și care nu dădea semne. Eu cred că au fost semne, nu avea cum să nu fie semne, inclusiv o super mare izolare. Era un semn și poate trebuia într-un fel sau altul să-i pese cuiva. De ce este el atât de izolat, dar mă îndoiesc că era doar izolare. Eu cred că au mai fost niște răbufnire, furie.

Un astfel de gest, în principiu, ascunde o mare frustrare pe un termen lung și cred că se putea observa niște semne ca să prevenim, dar sunt cazuri extreme, nu putem preveni toate cazurile extreme, dar spun că putem conștientiza un pic mai mult la ce pot să ajungă acolo, o frustrare care e ca o oală sub presiune și la care cineva poate răbufni.

Moderator: Și ce poate să facă mai departe dirigintele chiar dacă identifică aceste semne, dacă familia neagă acest comportament și aceste probleme?

Georgeta Pânișoară: Bun, atunci înseamnă că trebuie să educăm mai mult și familiile, până la urmă e foarte posibil ca-n multe neacceptări în astfel de situații să fie de fapt o lipsă de conectare între copil și părinți și să ascundem de fapt realitatea sub preș. Trebuie și părinții să conștientizeze că până la urmă este răul copilului lor. Faptul că neagă o stare care ar trebui remediată nu le face bine copiilor, [dar și] acestor indivizi care neagă că s-ar întâmpla ceva cu copilul.

Moderator: Avem nevoie de consilieri școlari, avem nevoie de psihologi în școli în aceste momente?

Georgeta Pânișoară: Cu siguranță răspunsul este ”da“ ”și poate [e nevoie de – n. red.]mai multă conștientizare a acestor semne și echipă disciplinară, multidisciplinară. Pentru că consilierii școlari sunt pregătiți într-un fel, psihologii școlari sunt pregătiți într-un alt fel. Nu toți au responsabilități de evaluare mai mult sau mai puțin clinică, să zicem, sau pregătire în acest fel. Dar niște semne, caracteristici de vârstă, niște caracteristici apropo de cum se poate manifesta un copil care, poate, este într-o situație dificilă din punct de vedere emoțional și nu este înțeles nici acasă, nici la școală, nici de către grupul de egali, pentru că până la urmă nici nu știm, nu vorbim despre un caz anume. Vorbim de mulți copii care pot trăi în conflict și acasă, trăiesc în conflict și la școală.

Putem avea bullying și de la egalii de vârstă, dar până la urmă e posibil să nu se înțeleagă nici cu profesorii, pentru că un comportament rebel la vârsta adolescenței va duce oricum la conflicte între elevi și profesori, pentru că fiecare, până la urmă, luptă pentru putere acolo și pentru control. Și profesorul încearcă să obțină controlul clasei, și elevii încearcă să obțină ei controlul și să se simtă bine în grupul de egali, că au făcut ce au făcut. Până la urmă, discuțiile pe grupul de Whatsapp erau oarecum înfiorătoare pentru noi, adulții, dar teoretic ei erau în grupul lor de prieteni și vorbeau așa cum vorbesc ei în grupul lor de prieteni.

Bineînțeles că mai vorbim și de eleganță, bineînțeles că mai vorbim și de politețe, și de bun simț, dar și în familie se întâmplă niște lucruri pe care nu le putem crede, pentru că acolo spațiul intim ne permite să facem sau să spunem niște lucruri. Ei, ei erau ei, între prieten de o vârstă, nu neg că ar trebui să fi vorbit mai politicos, mai educat, mai cu bun simț, mai cu cei 7 ani de acasă, dar ei acolo erau între prieteni. Și eu am mai spus într-o intervenție la dvs. la TVR, era de dorit ca inclusiv când apar comportamente verbale de genul acesta, cu cuvinte care ar putea duce la un pericol mare, cineva tot ar trebui să raporteze.

Adică să-i învățăm că anumite cuvinte trigger poate ar trebui spuse adulților, pentru că altfel noi adulții nu-i mai putem apăra pe ei, copiii, sau nu putem apăra chiar alți adulți. Deci sunt și situații de discutat cu ei la ore de dirigenție, chiar dacă conținutul ăsta nu este o temă, nu știu, prinsă într-o programă, acolo”.

Foto: © Shutter2u | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.

Citește și:
Elevii de 13 ani, cercetați pentru ultraj după ce au agresat batjocoritor o profesoară în timpul orei, vor rămâne repetenți, după ce le-a fost scăzută nota la purtare. Inspectoratul Școlar: Toți elevii din clasă au primit observație scrisă
Dosar penal pentru ultraj pe numele a doi elevi de clasa a VII-a care au batjocorit o profesoară în timpul orei
Elevul de 16 ani la Colegiul Național „Ion Creangă” din București, arestat preventiv pentru 30 de zile, este acuzat de tentativă de omor calificat / Procurorii: A premeditat săvârşirea faptei, s-a interesat despre pedeapsa aplicabilă, a făcut planuri în legătură cu modul în care urma să acţioneze şi s-a înarmat cu un cuţit
Procurorii cer în instanţă arestarea elevului care a rănit cu cuţitul profesoara de japoneză: A premeditat atacul
Elevul care a rănit-o cu un cuțit pe profesoara de japoneză, reținut pentru 24 de ore / Ministerul Educaţiei: Se fac demersuri pentru stabilirea circumstanţelor în care s-a produs agresiunea
Ligia Deca, după ce un elev a rănit o profesoară în timpul orei: Condamn cu fermitate orice act de agresiune din școală
Un elev a rănit o profesoară cu un cuțit în timpul orelor, la Colegiul Național „Ion Creangă” din București / Rana este superficială

14 comments
  1. Frumos…! Acum, mai multi psihologi angajati. Psihologi care, facand parte din sistem, n-au facut nimic de cand s-au instaurat reguli care submineaza autoritatea profesorilor si dau prea multe drepturi, elevilor, care profita din plin.
    Am copil de 14 ani si NU mai doresc sa faca un liceu, in atatea pericole. Ce sa vezi? Nu ma lasa legea.
    Toate au fost premeditate, cu riscul de a fi acuzata ca sustin teoria conspiratiei.
    Problema este ca nimeni din sistem nu s-a opus la nimic si am ajuns intr-o stare extrem de degradanta. Platim cu totii. Pacat de copii! Rusine cui trebuia sa se “ridice”!

  2. O mare problema a psihologiei “clasice” este ca are prea multe limite si considera, ca in acest caz, “ca e deja prea tarziu” si atunci si cadrele didactice preiau aceasta idee proasta si de aici incolo nu e chiar atat de greu sa realizezi ca, de fapt, nimeni nu mai face ceva relevant pentru a ajuta, fie elevul, fie profesorul.
    in plus, managementul unei clase nu este la indemana oricui si nu e suficient sa bifezi cateva cursuri ca sa stii ce ai de facut, iar cu “biciul” nu mai e cazul de foarte mult timp sa se faca educatie.
    Mai mult, de zeci de ani se vehiculeaza ideea ca salariile sunt mici (majoritatea cadrelor didactice pentru maxim 20 ore prestate pe saptamana au un tarif orar mai mare decat cel aferent salariului mediu), iar inspectoratele scolare sunt absolut inutile: impun doar presiune politica si sustin ca trebuie sa fie acceptat orice cadru didactic, indiferent de cat de incompetent este, deoarece “nu exista altcineva”.
    Iar fara consilieri psihologici reali, nu doar bifati ca exista in scoala, fara evaluari si aplicari de masuri pentru imbunatatirea activitatii, atat a elevilor, cat si a profesorilor, nimic nu se va schimba si ne vom tot “soca” la fiecare incident grav care va mai aparea.
    Sper sa preluati si ideile psihologilor care nu eticheteaza instant o situatie si care chiar pot sa gaseasca solutii de rezolvare, chiar daca nu e usor, evident, insa sunt dispusi sa faca ceva, sa incerce.

  3. Masurile radicale si corecte în educație, nu sunt agreate.
    Dacă s-ar mediatiza tot ce se întâmplă în scoli , ați concluziona ca mai mult de jumătate ar trebui desființate datorita absenteismului în masa .
    Acea nota la purtare ar trebui desființată de vreme ce nu reflecta situația reala.
    Un elev care agresează , cu comportament indecent , chiar daca nu repeta fapta 8 săptămâni, nu este egal cu un elev care are comportament ireproșabil dar toată lumea are zece la purtare ( mai ales în școlile cu pretenții ) .
    Doamna psiholog , vorbește despre faptul ca exista semne înainte de producerea unei fapte.
    Foarte adevărat numai ca tocmai acele îngăduințe practicate , prin evitarea sancțiunilor duc la continuarea faptelor.

    1. Care domeniu al Statului functioneaza azi in Romania?!
      Nici unul, e prapad peste tot: in Educatie, in Sanatate, in Administratia publica, in Politie… fug romanii pe capete din Romania, ce asteptam noi sa vedem intr-o tara unde Statul nu e in stare sa faca nimic, practic statul nu exista!!!
      Iar despre educatia primita de la parinti, e corect ce spun majoritatea pe forum: parintii ba sunt plecati si copiii lasati la bunici semianalfabeti sa-i “creasca si educe”!), ba munesc toata ziua sa aduca un ban acasa… copiii sunt lasati in voia sortii…vorbesc despre majoritatea copiilor, cei care creeaza probleme….
      Vine nepotelul nostru de 5 ani de la gradinita si spune niste expresii si injuraturi de cazi pe spate…poftim educatie la copilasi de 5 anisori….

  4. Să se reînființeze Scoala de Reeducare,sau Școala de Corecție și după mai vorbim! Asemenea specimene că cei de la școala din Pietricica ,acolo trebuie trimiși, la reeducare! Să le iasă prin piele tâmpeniile și prostiile care le au în minte când vin la școala! Pentru foarte multi copii , școala reprezintă,o bătaie de joc ,și locul unde se întâlnesc sa bârfească,să aranjeze întâlniri și alte treburi personale,NU CARTE,NU ÎNVĂȚĂMÂNT! Doamne ferește,să se obosească,să fie stresat! Mai bine lenea, analfabet și smecherul- șmecherilor! Asta e ceea ce vor ei sa devină,adică ZERO Barat!!!

  5. Ce “limite” sa-i mai inveti pe adolescenti cand in Romania nici LEGILE nu sunt respectate iar primii care le incalca sunt cei care ne conduc, cei din fruntea Institutiilor statului?!
    Azi, in Romania dlui Iohannis LIPSA Autoritatii Statului roman e deja pericol public: LIPSA de Autoritate in Sanatate(stat esuat”, spunea chiar dl Iohannis!), in Educatie(pai, cine sa mmai creada in Educatie, in profesori, cand din 2014 incoace minciunile referitoqare la Reforma Educatiei si la LEGEA Educatiei sunt deja folclor!!), in Adminsitratia publica(clietelismul politic a distrus orice AUTORITATE in Institutiile publice ale statului!), in Politie(nu cred ca mai trebuie sa detaliez!!)…. peste tot o LIPSA totala de AUTORITATE a celor in drept!
    Romania arata azi ca un “sat fara caini”!!
    Si ne mai miram in ce hal a ajuns azi scoala?!
    Era atat de greu de inteles ca aici vom ajunge?!
    Si-i doar inceputul, peste 15-20 de ani, vai de Romania cu aceasta fauna politica, cocotata in fruntea tarii!!

  6. Educatia de baza se face in cei ” 7 ani de acasa” in care copilul evolueaza spre constiinta dar in baza unor repere.Religia joaca un rol primordial, nu ca dogma, ci spiritual,ca sistem de valori si repere.
    Traditia este un alt element care ttebuie avut in vedere.Omul este un animal social si, vrem sau nu vrem,avem nevoie de instructie si de repere si de baza de valori[ bine/rai] ca sa progresam din punct de vedere spiritual si sa stim sa ne comportam in societate dar mai ales sa evoluam spiritual si sa ne formam caracterul.Avem nevoie de religie si de traditie, fara asta, suntem niste animale, involuate spiritual, aruncate in derizoriu si fara niciun reper.

  7. Dupa 90 la majoritatea educatie in sensul unui comportament civilizat numai exista. Parintii muncesc peste 8 ore, scoala nu mai face si educatie. Redus la 10 copii la gradinita si 15 elevi la cl.1-4, 20 la sc.gen., atunci mai se poate face ceva. Apoi cei cu probleme exmatriculati si sa mearga la meserie direct, ori scoli de corectie. Azi da in un profesor si maine omoara un om.

  8. Bla, bla, bla, bla…. trebuie, bla,bla.. lipsă de conectare între copil și părinți.. bla,bla. Religia psihologica in forma pura. Femei ca doamna de mai sus au hotarat de 20, 30 de ani regulile din invatamant. Au “murit” prea mult de grija copiilor desfiintand autoritatea profesorului de la clasa si autoritatea scolii de a exmatricula sau de a lua masuri serioase. Profesorul nu poate legal nici macar sa-l dea afara pe obrazinc din clasa chiar daca deranjeaza ora, cica profesorul e vinovat ca nu face pe claunul si nu face “lectii atractive”, cu materiale din banii de salariu, eventual. Se vad cu ochiul liber rezultatele idologiei psihologie occidentale de tip nou. Daca erau tehnici si metode bune care tineau cont de realitatea din teren, nu de filozofia inutila din capul unor psihologi progresisti, nu se ajungea aici. Voi, politicienii si cu televiziunile sunteti autori morali ai acestui dezastru. Felicitari.

  9. pai nu prea stau pe acasă părinții, cine să-i educe?! Cei care nu sunt plecați pe coclauri străine, sunt zi lumina la munca…le dau bani și cu asta considera că pot compensa absența. Și mai e categoria, eu și plodul meu avem întotdeauna dreptate, cine ești tu să îți dai cu părerea?

    1. @ Emilia

      Ei sunt doar niste filozofi in ale comportamentului, de unde sa stie ei realitatea din teren? Ei vorbesc din cartile lor de idologie psihologica si oameni ca ei hotarasc legile educatiei fara sa tina seama de realitatea dura si dramatica din teren. Ei sunt in lumea lor perfecta cu: trebuie, m-aș duce mai mult sau mai putin, cred că putem să vorbim de… etc. Atat stiu.

      1. Deci diriginții trebuie sa supravegheze copilul? Nu părinții?
        Dar unde au fost toți psihologii ăștia până acum??

  10. Corect!Educația se face in cei 7 ani de acasă. La noi în cei 7 ani ii lasă așa, needucați, ca e greu sa îl înveți cu răbdare și munca și fermitate și bătaie de cap ceea ce orice om normal făcea înainte.Acum îl face pachet și se mira de ce sunt probleme în societate ,la școală etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Rezultatele chestionarului sindicatelor: aproape 78% dintre profesorii respondenți spun că sunt de acord cu „prorogarea” încheierii situației școlare pe semestrul I / 67% susțin declanșarea grevei generale începând cu 10 ianuarie 2022

77,8% dintre respondenții unui chestionar al federațiilor sindicale din învățământ spun că sunt de acord cu „prorogarea” încheierii situației școlare pe semestrul I, iar 67,5% susțin declanșarea grevei generale începând…
Vezi articolul

Cursuri online despre siguranța în spațiul virtual, pentru elevi și adulți, lansate gratuit de Directoratul pentru Securitate Cibernetică. Copiii pot învăța ce înseamnă dependența de Internet și să își protejeze banii și datele personale

Elevii și adulții pot parcurge gratuit online o serie de cursuri despre siguranța în spațiul virtual, lansată de curând într-o nouă ediție de către Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC),…
Vezi articolul

Cum a dezinformat Ecaterina Andronescu în 2009 Guvernul și în 2019 Parlamentul: “Nu am desființat niciodată şcoala profesională!”. Școlile de Arte și Meserii au fost desființate de Ecaterina Andronescu

Ministrul Educației a cerut parlamentarilor să nu o mai acuze că a desființat școala profesională în 2009. ”Nu am desființat niciodată școala profesională, așa încât vă rog să vă opriți”,…
Vezi articolul