Cursurile anului școlar actual au început pe 8 septembrie 2025 cu mii de profesori mărșăluind din Piața Victoriei spre Cotroceni, pe o coloană de aproape trei kilometri, în loc de festivități de deschidere. S-a încheiat cu protestele în stradă ale profesorilor de pe pe 17 iunie 2026, când peste 10.000 de oameni au mărșăluit de la Guvern până la Parlament.
Între aceste două puncte s-a schimbat substanțial condiția profesorului în România.
O normă mai mare, fără o explicație care să reziste
Punctul de pornire a fost Legea nr. 141/2025, cunoscută drept legea Bolojan, intrată în vigoare pe 25 iulie 2025. Norma didactică de predare a crescut de la 18 la 20 de ore pe săptămână, prima modificare de acest fel din 1995, după cum Edupedu.ro a arătat la momentul respectiv. Curtea Constituțională a validat măsura pe 22 iulie 2025, considerând că majorarea normei nu duce, în sine, la creșterea timpului total de lucru săptămânal, fixat în continuare la 40 de ore. Pe hârtie, calculul contabil e simplu: mai multe ore de predare, mai puține ore pentru pregătirea lecțiilor, corectarea lucrărilor, comunicarea cu părinții – restul activităților unei norme de 40 de ore, care nu au scăzut ca volum, dar au scăzut ca timp disponibil.
Ce nu a existat în tot acest proces a fost o analiză publică, fundamentată, a efectelor măsurii. Edupedu.ro a relatat că Ministerul Educației și Cercetării nu a prezentat nicio analiză proprie a impactului noii norme, dincolo de declarațiile publice ale ministrului de la acea vreme, Daniel David. În schimb, analiza solicitată Institutului de Științe ale Educației de Edupedu.ro a fost cenzurată de ministrul David sub pretextul unui peer review pentru că îi contrazicea cu date și studii argumentele folosite. Tot Edupedu.ro a estimat, pe baza efectelor potențiale ale creșterii normelor, că aproximativ 14.000 de posturi ar putea ieși din sistem ca efect direct al recalculării catedrelor. Și așa a fost: impactul se vede în datele de la Ministerul Finanțelor, un an mai târziu. Aproape jumătate din reducerea totală a personalului bugetar din România provine din educație.
Primăriile, consiliile județene și instituțiile locale au pierdut împreună 9.058 posturi ocupate în aceeași perioadă. Școala românească a contribuit mai mult la reducerea aparatului bugetar decât toate autoritățile locale la un loc.
Plata cu ora, redusă la jumătate, în plină criză de personal
Dacă norma de bază a crescut, prețul orelor suplimentare a scăzut. Legea 141/2025 a schimbat formula de calcul a plății cu ora, raportând-o la numărul mediu lunar de ore lucrătoare în loc de numărul de ore de predare dintr-o lună – o modificare tehnică al cărei efect a fost o reducere de aproximativ 50% a tarifului brut pe oră suplimentară. O oră de predare la clasă plătită unui profesor debutant a ajuns să valoreze 22 de lei.
Paradoxul e că plata cu ora nu e un beneficiu marginal pentru profesori – e mecanismul prin care multe școli, mai ales din mediul rural sau de la materii cu deficit de specialiști, își acoperă catedrele rămase fără titular. Iar acest mecanism a fost înjumătățit financiar exact în anul în care deficitul de cadre didactice calificate la fizică, chimie, informatică și matematică rămâne, potrivit raportului OCDE „Education at a Glance 2025”, o problemă structurală a sistemului românesc.
Datele oficiale prezentate ulterior de minister au minimizat consecințele: doar 72 de cadre didactice ar fi optat pentru reducerea normei și 126 ar fi demisionat ca efect direct al măsurilor, „procente foarte mici din total”, potrivit celui mai recent raport al Ministerului Educației privind Starea învățământului preuniversitar, care concluzionează că reducerea normelor plătite cu ora – o scădere de aproape 45%, de la 30.128 la 16.578 de norme – reprezintă „principalul canal de optimizare financiară”. Dar alte cifre, transmise de inspectoratele școlare la cererea Ministerului Educației, arătau că 367 de profesori au demisionat din învățământul preuniversitar doar în perioada septembrie–decembrie 2025 – un interval de patru luni. Interesant e că aceste date contrazic raportul Ministerului Educației care trata efectele legii 141/2025 într-un capitol separat.
Directorii, obligați să predea mai mult, fără sprijin și instrumente de autonomie pentru a conduce
Aceeași lege a redus și degrevarea directorilor de școli de la norma de predare. Directorii care, până la 1 septembrie 2025, predau 4-6 ore pe săptămână, ca urmare a unei derogări, au trecut la o obligație de 10 ore din cele 20 ale normei complete – o degrevare de cel mult 50%, față de regimul anterior. Cei rămași pe post după comasări de unități școlare au primit, în plus, interdicția de a mai lua plata cu ora sau cumul.
Pe fondul comasărilor, peste 800 de unități de învățământ și-au pierdut personalitatea juridică în acest proces și alte peste 300 le-au absorbit, fiind „1.098 unități de învățământ cu personalitate juridică care au intrat în proces de reorganizare, prin fuziune prin absorbție, fuziune prin contopire sau divizare urmată de absorbție. Dintre acestea, 192 sunt în mediul rural și 906 în mediul urban”, scria tot Ministerul Educației într-un răspuns trimis la Parlament. Ministerul a anunțat în Raportul privind starea învățământului că circa 570 de directori de școli și-au pierdut posturile prin desființare. Edupedu.ro a relatat și un detaliu administrativ semnificativ: o școală sub limita de 500 de elevi, care se comasează cu o alta aflată în aceeași situație, pierde postul de director și înființează în loc un post de director adjunct – schimbare care, potrivit Ministerului Educației ar fi dus la înființarea a peste 200 de posturi de director adjunct în școlile mărite prin aceste comasări.
Gradația de merit, neatinsă, pentru politicenii din ISJ-uri și „clienții” lor
Există și o întrebare care a rămas fără răspuns în tot acest an școlar: de ce anumite categorii de cheltuieli au fost considerate intangibile, în timp ce altele au fost reduse imediat? Guvernul nu a luat în calcul suspendarea sau limitarea temporară a plății gradațiilor de merit, deși chiar profesori din sistem au arătat că sumele alocate pentru acest mecanism ar fi putut acoperi o parte importantă din economiile căutate prin Legea 141/2025.
Profesorii știu de ce. Edupedu.ro a documentat în repetate rânduri faptul că, în cele mia multe inspectorate școlare, o parte semnificativă a gradațiilor de merit ajunge la cine trebuie. La inspectori, la directori, la colegii de partid din școli și foarte rar la profesorii care chiar lucrează la clasă și care sunt într-adevăr excepționali. Vedeți aici studiu de caz recent pe ISJ Dolj și aici studiul de caz pentru ISJ Hunedoara.
Schimbarea de la vârf, în mijlocul anului școlar
La 22 decembrie 2025, Daniel David și-a depus demisia din funcția de ministru al Educației și Cercetării, motivând decizia: „motivația retragerii mele prin demisie este simplă și nu trebuie construite motivații ascunse în jurul acesteia: niciodată nu am vizat o carieră politică, ci am acceptat temporar funcția de demnitate publică de ministru (în 23 decembrie 2024 și în 23 iunie 2025), pentru a ajuta țara și sistemul nostru de educație-cercetare în situațiile de criză pe care le-au traversat”.
Timp de 45 de zile, portofoliul Educației a fost condus interimar de premierul Ilie Bolojan, care nu a găsit imediat un înlocuitor. Pe 3 martie 2026, Mihai Dimian, rectorul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, a depus jurământul de ministru.
Noul ministru a anunțat, după o întâlnire cu sindicatele din 17 martie 2026, intenția de a întocmi o analiză care să arate că activitatea reală a profesorilor depășește cele 40 de ore de program standard – recunoscând astfel, indirect, o problemă pe care sindicatele o semnalează de la introducerea noii norme. N-a mai prezentat nimic până la final.
Deși ministrul Dimian a criticat public măsurile de austeritate adoptate de propriul guvern în educație, declarând că, „la nivelul la care s-au luat, eficiența financiară este mult mai scăzută”, nu a mișcat niciuna dintre măsuri din loc.
Ce spun profesorii, dincolo de cifre
I-am întrebat pe profesorii care au fost miercuri la protestul din Piața Victoriei din București, care apoi au mărșăluit până la Palatul Parlamentului, cum au resimțit acest an școlar.
O profesoară cu aproape trei decenii de experiență vorbea despre noua lege a salarizării, propusă în consultare de Guvern, ca despre o măsură care „distruge 300.000 de oameni”/ Îi era teamă că veniturile reale ale profesorilor vor scădea după includerea unor sporuri în salariul de bază. Un profesor de sport povestea că și-a luat un al doilea loc de muncă pentru a putea continua să predea, în timp ce o învățătoare descria sentimentul că profesorii nu mai sunt ascultați și că profesia nu mai este motivantă financiar. Din mediul universitar, un lector vorbea despre „o bătaie de joc” la adresa oamenilor care au investit ani de studiu și formare în cariera academică.
Toți cei cu care am discutat în stradă descriu o acumulare de nemulțumiri și de oboseală profesională. A fost un an în care profesorilor li s-a cerut să predea mai mult, să accepte reguli noi și să facă față unor schimbări administrative succesive, și dacă la protestul de la începutul anului școlar exista speranța că presiunea publică va produce corecții. La finalul anului, după ce nimeni nu i-a băgat în seamă, după ce au fost ignorați de miniștri, după ce guvernanții au vorbit urât despre ei, sentimentul dominant e de revoltă că nimic din motivele care au generat protestele nu s-a schimbat.
Recomandările internaționale, cunoscute și ignorate
Niciuna dintre problemele de anul acesta nu este nouă pentru organismele internaționale care monitorizează sistemul românesc de învățământ. Un raport OCDE realizat la cererea propriului Guvern al României, în 2024, recomandă consolidarea sistemului de mentorat pentru cadre didactice, restructurarea inspectoratelor școlare astfel încât să sprijine, nu doar să controleze, școlile, și o corelare mai clară între performanță, promovare și remunerare (Raport OCDE, „Reforma învățământului preuniversitar în România”, 2024). Un raport anterior, din 2017, realizat de OCDE și UNICEF la cererea aceluiași minister, recomanda eliminarea sau completarea examenului de Titularizare cu metode de recrutare mai eficiente – interviuri, evaluare de portofolii, observarea practicii pedagogice – și transferarea deciziei de angajare către școli, nu către inspectorate. Niciuna dintre aceste recomandări nu a fost implementată până acum.
La nivel internațional, Grupul la nivel înalt al ONU privind profesia didactică – din care a făcut parte și România – a cerut guvernelor să renunțe la practica de a folosi suplinitori și personal necalificat pentru a acoperi deficitul de cadre didactice și a subliniat că „statutul și demnitatea profesiei de profesor trebuie protejate și întărite”, prin politici care recunosc autonomia profesională și relațiile de încredere dintre profesori, elevi și autoritățile școlare.
Salarizarea care vine, cu promisiuni deja încălcate
Spre finalul cursurilor anului școlar, discuția s-a deplasat către viitoarea lege a salarizării unitare, pusă în dezbatere publică de Ministerul Muncii pe 26 mai 2026. Liderul FSLI, Simion Hăncescu, a semnalat că noua grilă a fost construită pornind de la o valoare cu 1.000 de lei mai mică decât promisiunea asumată de stat în 2023, ca urmare a grevei generale din educație de atunci, ceea ce înseamnă „pierderi de 280 și până la 500 și ceva de lei” pentru mulți profesori. Prevederea din 2023, ca salariul profesorului debutant să fie egal cu media brută pe economie, ar fi abrogată explicit de noua lege, potrivit proiectului consultat de Edupedu.ro. Fostul ministru Daniel David a criticat la rândul lui proiectul, avertizând că statul riscă să nu își respecte angajamentele asumate față de sistemul de educație.
Există și o ironie dificil de ignorat. Noua lege a salarizării propune pentru Educație o creștere de 1,75 miliarde de lei în 2027 – prezentată ca cea mai mare alocare sectorială din întreaga reformă. Numai că fostul ministru Daniel David spunea în 2025 că economiile din „regândirea normelor didactice” vor fi de 2-3 miliarde de lei. Că fără aceste măsuri, statul nu ar fi putut plăti salariile și bursele până la finalul anului.
Altfel spus: s-au luat 2 miliarde de lei din condițiile de muncă ale profesorilor. Iar acum, drept compensație, se oferă 1,75 miliarde de lei – mai puțin decât s-a luat, prezentat drept generozitate.
Analiza promisă care nu a mai venit
În septembrie 2025, la finalul protestului de stradă președintele Nicușor Dan declara că efectele măsurilor din educație trebuie evaluate și că, după două luni, dacă apar probleme, acestea trebuie corectate. Ulterior, la Cotroceni a fost adus și un consilier prezidențial pentru educație, Sorin Costreie. Acesta, potivit președintelui, ar fi trebuit să organizeze această analizare a măsurilor.
La finalul anului școlar 2025-2026, nouă luni mai târziu, o astfel de analiză nu există în spațiul public.
Nici Președinția, nici Ministerul Educației nu au prezentat o evaluare completă a efectelor produse de creșterea normei didactice, de schimbarea formulei plății cu ora, de comasările de școli sau de reducerea degrevărilor pentru directori. Paradoxal, după un an întreg de dispute, România știe câți bani a economisit, mult prea puțini după spusele ministrului interimar Dimian, dar nu știe încă dacă măsurile adoptate au făcut școala mai bună, dacă elevilor și profesorilor le e mai bine. Și nici nu se grăbește să afle, după cum se vede.
Acesta a fost anul contabilului pentru că singurele justificări pentru măsuri au fost despre economii, eficiență, reducerea deficitului, optimizarea resurselor, agenții de rating și sustenabilitate bugetară. Profesorii au fost priviți într-un tabel Excel în care nu au mai încăput și casetele pentru motivația profesorilor, atractivitatea profesiei, timpul necesar pregătirii lecțiilor, relația cu elevii sau capacitatea școlii de a atrage și păstra oameni buni.
Bilanțul unui an și ce urmează
Anul școlar 2025-2026 a fost, pentru profesorii din România, anul multor decizii administrative care, luate separat, ar fi putut trece relativ neobservate, dar care, cumulate, au schimbat sensibil condițiile concrete ale profesiei: mai multe ore de predare obligatorii, mai puțin timp plătit pentru orele suplimentare, mai puțină degrevare pentru cei care conduc școlile, comasări administrative care au dus la pierderea a sute de posturi de conducere, și o lege a salarizării care, pe ultima sută de metri a anului, anunță mai puțin decât fusese promis. A zis-o Comisia Europeană în cel mai recent raport al Semestrului European: măsurile au afectat negativ condițiile de muncă ale profesorilor.
Toate aceste schimbări au fost aplicate într-un moment în care profesorii în sfârșit aveau o satisfacție profesională comparabilă cu cea din alte state, după creșterile de salarii din 2023-2024, după condițiile îmbunătățite prin măsurile de scădere a numărului de elevi în clasă și plata orelor suplimentare. Datele studiului internațional TALIS 2024, publicate de OCDE și analizate de Edupedu.ro, arătau că profesorii din România se numărau printre cei mai mulțumiți de profesia lor la nivel internațional și raportau una dintre cele mai mari creșteri ale satisfacției față de salariu comparativ cu ediția precedentă a studiului. Aproape 90% dintre profesorii români declarau că sunt mulțumiți de alegerea profesiei, iar nivelul satisfacției salariale crescuse semnificativ.
Toată lumea a constatat că România avea nevoie de ordine în finanțele publice, dar sub acest pretext al austerității bugetare educația a fost tratată ca ceva care trebuia tăiat de pe listă. Pentru că a „contribuit mult la deficit”, cum spunea fostul ministru. Iar acum vine un alt program de guvernare cu alte propuneri, mai mult sau mai puțin aplicabile, decise din birouri, nu din cercetare, nu pe baze științifice, nu pe discuțiile cu practicienii. Sloganul „educația e prioritate națională” se va auzi din nou la fel de gol de conținut ca și până acum?